În mare, marile bucurii care, timp de două zile, au pus stăpânire, la sfârşitul săptămânii trecute, pe Pasul Vâlcan au estompat micile necazuri pe care le-au resimţit câţiva dintre cei urcaţi la munte.
Un pensionar,
bărbat încă în putere, din moment ce este în stare să-şi pună schiurile şi să alunece cu ele pe zăpadă, se plângea de preţul de trei lei pe care l-a dat pe un pahar de plastic de ceai fierbinte, cumpărat de la chioşcul din apropierea staţiei de întoarcere a telegondolei. Nu cel... cu pricina, ci unul pus acolo chiar doar pentru evenimentul cu bucuriile.
Un alt domn
s-a plâns că, odată intrat în sala de mese din cabana mare, a observat cum ocupanţii acesteia se uitau la el ca la urs. El voia doar un ceai fierbinte şi un loc în care să stea câteva minute, ca să se mai încălzească. Nu ştia, însă - iar aici e şi vina celor care s-au ocupat de organizare, că nu au pus ceva de genul "rezervat pentru masă festivă", scris pe uşă -, că, în acele zile, cabana mare fusese închiriată şi că a stat la dispoziţia organizatorilor şi a invitaţilor lor.
În fine,
cineva a crezut că odrasla sa a fost "furată" la timpul realizat la concursul de schi. Arbitrii au fost din Petroşani, mi-a făcut cunoscut un membru al comisiei de organizare a competiţiei, ei nu-i cunoşteau pe concurenţi, cronometrul a fost al lor, iar imediat cum citeau timpul scos de un concurent, acesta era anunţat prin staţie de către persoana care stătea lângă cel cu cronometrul. Aşa că...
În mare, marile bucurii care, timp de două zile, au pus stăpânire, la sfârşitul săptămânii trecute, pe Pasul Vâlcan au estompat micile necazuri pe care le-au resimţit câţiva dintre cei urcaţi la munte.
Un pensionar,
bărbat încă în putere, din moment ce este în stare să-şi pună schiurile şi să alunece cu ele pe zăpadă, se plângea de preţul de t