Un ziarist apărut în ultimii ani nu prea e dus la biserică, cum se spune, dar poartă un nume care ar contrazice acest lucru: Silviu Mânăstire.
El îţi spune verde-n faţă, răspicat, cu lux de amănunte, cu detalii delicioase uneori, ce mai e nou prin cetate în materie de corupţie, cine s-a mai unit cu cine pentru a pune de-o afacere tenebroasă în detrimentul bugetului ţării, ce contracte de sute de milioane de euro s-au mai făcut cu statul, dar în interes personal, ce noi ”regi” au mai apărut pe meleagurile patriei, după cei ai asfaltului, ai tutunului, precum şi ai altor bunuri şi bogăţii, care ar trebui să fie ale noastre, nu ale acestor indivizi.
Mânăstire le spune pe şleau, are date şi informaţii cu nemiluita, pe care le aduce la cunoştinţa întregii ţări, a tuturor instituţiilor abilitate să intervină, să verifice şi să spună, în final, celor suspectaţi de acuzaţii oripilante pentru orice român de rând: tu rămâi şi zburdă în libertate, iar ţie îţi facem cadou un costum vărgat pe care să îl porţi mai mulţi ani de acum încolo.
E de subliniat că Mânăstire o face la un mod vocal foarte special, cu o voce puternică, ca cea a prezentatorului de la circ, cel care începe uneori cu ”Lume, lume, atenţie, urmează ceva senzaţional...!”. În final, impresia că te afli într-o realitate de circ nu te mai părăseşte.
S. Mânăstire nu dezamăgeşte publicul, ceea ce prezintă el este curat senzaţional, care nu are nicio legătură cu ”senzaţionalul” lui Dan Diaconescu. Personajele incriminate sunt atât de multe, în majoritate politicieni, încât dacă le mai adaugi şi pe cei care ziaristul, cu puterile sale limitate, nu îi cunoaşte încă, inclusiv rudele, prietenii şi cunoştinţele acestora, realizezi că o bună parte din populaţia României de azi se ocupă de afaceri necurate, altfel spus, la modul general, de jaf la drumul mare al scumpei noastre patrii, numită aşa pe st