Actor, directorul Teatrului Metropolis, pur şi simplu, George Ivaşcu... Astăzi împlineşte 45 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”

“E o nebunie frumoasă, ca într-o lume, unde totul se învârte în jurul banului, să profesezi în zona artistică”

“Am avut noroc. Aş putea spune că este vorba de destin. De ce? Pentru că nu am avut artişti în familie, nici pictori, nici muzicieni, nici actori. De mic am intuit că este drumul meu, că este scris în destinul meu, că trebuia să devin actor. M-am născut într-o familie modestă, undeva într-un cartier din Bucureşti. Părinţii mei au iubit arta. Îmi amintesc cu mare drag, că aveam câţiva ani, când m-au luat de mână şi m-au dus la teatru. Am intrat prima dată în sala Teatrului de Comedie, iar după ce am terminat facultatea a fost primul loc unde m-am angajat. Cam pe la 14 ani, m-a dus mama la Teatrul L.S. Bulandra. Acolo am avut ocazia să vad spectacole memorabile: , , cu o distribuţie de excepţie, cu Florian Pitiş şi Octavian Cotescu şi alte nume celebre. Şi atunci, vrăjit de ceea ce vedeam pe scenă, un gând divin a încolţit în mintea mea dorinţa de a fi actor. Era al doilea teatru unde am intrat, şi după mulţi ani, al doilea teatru unde am fost angajat. M-a dus mama la Teatrul Naţional din Bucureşti, evident, acesta a fost al treilea teatru unde am intrat, şi al treilea, unde am fost angajat. În cariera mea de actor, am avut parte de întâlniri norocoase. Am jucat cu Dem Rădulescu care mi-a fost profesor, Ştefan Iordache, Florian Pitiş, şi mulţi, mulţi alţii. M-au luat sub aripa lor, mi-au acordat încredere, au pariat pe mine, am fost parteneri de scenă, m-au crescut, am evoluat în timp. Am avut noroc, dar am muncit enorm, şi mai muncesc, încă. Am avut şansa de a construi un teatru. Aşa cum spune zicala: «Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune în traistă».

Cred că totul este un miracol: viaţa