Natura se joacă şi uneori îşi foloseşte talentul artistic pictând... copaci. Cel puţin asta am putea să înţelegem după ce privim câteva fotografii ale arborelui Eucalyptus deglupta, al cărui trunchi arată de parcă nişte pictori s-ar fi jucat, pe el, cu acuarelele.
Spre deosebire de alţi copaci cu scoarţa groasă, această specie de Eucalipt are o suprafaţă fină, cu un înveliş uşor de cojit.
Coaja copacului este galbenă sau maronie, dar dacă o îndepărtezi, nuanţele de verde pot fi uşor observate. Eucalypsus deglupta se găseşte în Filipine, Papuna Noua Guinee şi Indonezia.
Ca specie, acest Eucalipt este relativ recent pe plantaţii, fiind adus de populaţiile indigene din Cotabato, Mindanao spre alte insule din Filipine, precum Baguio, în 1918 şi 1926.
Prima apariţie a acestei plante uimitoare în Insula Cebu a fost în 1954, iar prima plantaţie mare, pe una dintre insulele din Papua Noua Guinee a fost făcută în 1948. Copacul a ajuns ulterior şi în alte zone din lume, precum Coasta de Azur, Insulele Solomon şi Sri Lanka, potrivit site-ului worldagroforestrycentre.org
Copacii de felul acesta au nevoie de foarte multă lumină, pentru a se dezvolta şi nu ar putea să reziste niciodată unui îngheţ.
Acest arbore nu se aseamănă cu celelalte plante din familia Eucaliptului şi dintr-un alt motiv: nu are o sevă aromată. Eucaliptul creşte foarte înalt şi poate să depăşească 75 de metri.
Pe măsură ce scoarţa îmbătrâneşte, culoarea verde se schimbă într-o nuanţă mai închisă, apoi în albastru, purpruiu şi roz-oranj. Ulterior, culoarea devine maro, chiar înainte să înceapă un proces de exfoliere a cojii.
Pentru că procesul are loc pe diferite zone ale trunchiului, în mai multe stadii diferite, culorile variază şi se schimbă constant. Astfel, copacul nu va avea niciodată aceeaşi combinaţie de nuanţe.
