“Ultimele filme românești premiate nu-s decît niște Saw-uri prost făcute. Se știe că Personagio Principale o să moară, doar că nu știi cum (…). În afară de Caranfil am avut numai mizerii, așa că noul cîștigător pornește din start cu un handicap major pentru noi ăștia mai proști, care nu pricepem cum vine cu marea artă” (comentariu pe Facebook).
Sărmanul Călin Peter Netzer! Ar fi meritat măcar o zi de pauză. Evident, n-a avut parte de ea. Omul tocmai a cîștigat competiția unuia dintre cele mai importante festivaluri de film din lume, Berlinala 2013. E cel mai mare festival, spun unii: numărul spectatorilor plătitori se duce spre 300.000, cu totul vreo jumătate de milion de oameni văd filmele. Netzer și-ar putea rosti, cu îndreptățire, numele într-o frază care să le mai includă pe cele ale lui Sidney Lumet (12 Angry Men), Roman Polanski (Cul-de-sac) sau Paul Thomas Anderson (Magnolia).
Mai intră în cadru cronicile pozitive (spre entuziaste), premiul FIPRESCI al criticii internaționale, constatarea – banală, deja – că Luminița Gheorghiu, eroina lui Netzer, este o actriță uriașă și, cel mai probabil, vreo cîteva contracte de distribuire a filmului în străinătate.
Mă lași?
Spectatorul-standard din România știe însă mai bine ce și cum, deși n-a văzut (în cel mai bun caz) decît trailerul: “Ce naționalitate are Netzer? Poate fi german sau mai degrabă evreu. Dacă nu este român țara nu are de ce să se mîndrească cu el” (comentariu la un articol hotnews.ro).
Altcineva “a auzit” (de unde? cînd? de la cine?) că regizorul însuși s-ar fi aflat în situația surprinsă în film – un accident de mașină din care ar fi ieșit cu fața curată dînd mită.
Un strop de curiozitate sinceră există, totuși: “am vazut trailerul, ceva fin… filmul este despre un băiat care le spune lu’ mama și lu’ tata lui <
