Partidul Democrat Liberal este ca o trupă rock ajunsă în mizerie. Nu a mai scos nicio piesă de box office, ultimul album fost un eşec, turneele au mai vândut câteva bilete în provincie, solistul s-a închis într-o cameră de hotel, iar membrii trupei se gândesc să-l schimbe în speranţa că un alt vocal le va readuce gloria pierdută. Teoreticienii numesc acest fenomen al decăderii şi înlocuirii partidelor vechi cu altele noi "darwinism politic". Doar cel mai adaptat va supravieţui. Altfel locul PDL va fi luat de forţe politice noi, unele deja cu patalama de partide precum Forţa Civică sau Noua Republică şi de ce nu, chiar de PP-DD. Un singur pas greşit desparte PDL de neantul politicii, oricât de greu le-ar fi susţinătorilor lui să creadă. Din păcate Vasile Blaga, un personaj cu reale calităţi de politician, şi-a împlinit visul de a fi preşedinte într-un moment în care şi el ca politician şi partidul şi fondatorul PDL, Traian Băsescu, se aflau în declin. Declin plus declin plus declin nu poate rezulta decât eşec în alegeri. Nu eu sunt aceea care spune că PDL este obligat să admită că Vasile Blaga reprezintă trecutul partidului, nu viitorul lui, ci tot teoria politică, un domn pe nume Samuel Huntington, cunoscut publicului de la noi din alte scrieri alte sale care au stânit compatrioţilor verzi fiori naţionalişti. El avertizează că o organizaţie care răspunde că aceleaşi instrumente la provocări de mediu noi va ajunge o victimă a fostelor sale succese. PDL este astăzi un partid de opoziţie, antipatizat de milioane de oameni, care evoluează într-un mediu politic dominat de USL, cu un părinte fondator pe care 7,3 milioane de români îl vor plecat de la Cotroceni. Este Vasile Blaga un instrument vechi sau nou? Huntington spune că adaptabilitatea unei organizaţii este îndoielnică dacă aceasta îi mai are încă la conducere pe primii lideri. Schimbarea de generaţie prin succesiu