În urmă cu aproape 26 de ani, recent construita Casă de Cultură a Tineretului din Slatina primea aprecieri la nivel mondial, fiind considerată a fi o clădire inedită, cu o arhitectură deosebită. Proiectată de arhitecţii Dorin Ştefan şi Emil Barbu Popescu, construcţia a adăpostit de-a lungul timpului mii de tineri talentaţi şi a găzduit sute de spectacole. Cu toate acestea, această bijuterie arhitecturală a fost neglijată, ajungând să fie astăzi doar o clădire prăfuită, în care se mai organizează din când în când câte un eveniment.

„În anii 1970-1980 funcţiona în Universitatea de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu» din Bucureşti un atelier de proiectare, ca structură integrată, condus de actualul preşedinte al universităţii, profesor arhitect Emil Barbu (Mac) Popescu, în care se lucrau proiecte pentru tineret: case de cultură, dotări pentru sport şi agrement, spaţii de cazare. Emil Barbu Popescu îşi selecta colaboratorii dintre asistenţi şi studenţi. În 1980, când a început lucrul la Casa de Cultură a Tineretului din Slatina, fiind proaspăt asistent şi având oarece recunoaştere încă din timpul studenţiei, m-a desemnat să mă ocup de acest proiect”, îşi aminteşte arhitectul Dorin Ştefan.

Chiar dacă iniţial i s-a dat libertatea de a veni cu idei noi, de a-şi pune în valoare creativitatea, neimpunându-i-se să facă lucrări după un tipar, aşa cum se întâmpla în România comunistă în majoritatea domeniilor, lui Dorin Ştefan nu i-a fost deloc uşor să ducă la bun sfârşit acest proiect.

„Proiectul care ieşea din schema standard scăpase vigilenţei cenzorilor comunişti, dar după o vizită a lui Ceauşescu la Slatina, acesta a cerut să fie schimbată faţada. La Institutul de Proiectare din Slatina se lucra la o faţadă care semăna cu faţada «alterată» a Teatrului Naţional din Bucureşti, ceva monumental cu arce, modificări care n-au mai apucat să fie făcute”