Suceava, ţinutul nostru încărcat de istorie, ştie să fie în ton cu vremurile moderne pe care le trăim. Acum câţiva ani - am găsit asta scris în presă -, însuşi Gheorghe Flutur ţinea partea legalizării prostituţiei: „Suntem o ţară europeană şi e normal să avem un cadru legal pentru această meserie. Nu văd de ce nu am crea un cadru legal pentru aceste fete, care oricum îşi văd de treaba lor.”
Bravo, maestre Flutur! Se vede că nu întâmplător prezervativul de pe vremea comunismului – celebra marcă Protex – avea ca emblemă un fluture, motiv pentru care şi era dezmierdat „fluturaşul”!
Ştim cu toţii că deşi legalizarea acestei meserii a avut şi alţi suporteri cu greutate din politică – alde Monica Macovei, Vasile Blaga sau Gyorgy Frunda – chestiunea a rămas pe dinafară. O tărăgănare tipic românească. Altfel zis, suntem vai de cozonacul nostru, dar lăsăm să ne scape o sursă importantă de venituri la buget.
„E un păcat creştinesc”, protestează vectorii popimii, aceiaşi care sar ca muşcaţi de streche când vine vorba de varianta mai ieftină a înmormântării, incinerarea. Mult mai creştineşti sunt, în viziunea lor, impozitele ucigătoare adresate populaţiei. Mult mai creştineşte e să dormi doi în pat în spitale şi să-ţi aduci medicamentele de acasă, deşi plăteşti asigurare medicală.
De ce am abordat acum această chestiune atât de tocită? Fiindcă am urmărit reportajele realizate la Amsterdam de ziarele şi televiziunile româneşti, cu ocazia recentului meci de fotbal dintre echipa locală Ajax şi Steaua becaliotă a oligofrenului ăluia. Iar acolo se făcea referire la celebrul „Cartier Roşu”, unde suporterii bucureşteni s-au relaxat privind sau chiar apelând la frumoasele prostituate care-şi dezvăluie farmecele stând în vitrine.
Cele mai multe dintre acestea provin din ţările Europei de Est. Şi din România, bineînţeles. Dar, în mintea obtuzilor român
