de N. I. DOBRA
18 februarie 2013 09:52
21 vizualizari
A-A+ O veche meteahnă românească este aceea că, înaintea marilor confruntări de orice fel, afişăm un optimism exagerat, minimalizând valoarea adversarilor. Aşa s-a întâmplat şi cu meciurile Stelei şi CFR-ului, mai toţi analiştii acreditând ideea că nici Interul, nici Ajaxul nu mai sunt ce-au fost cândva şi că ai noştri au reale şanse de a le elimina din Liga Europa. Singurii care au ştiut că e aproape imposibil au fost jucătorii, care îşi cunosc limitele şi au încercat să nu se facă de băcănie. Bineînţeles că "specialiştii" continuă să despice firul în patru, să găsească scuze, să facă tot felul de calcule. Eu zic să ne vedem de oile noastre, aşa slabe şi râioase cum sunt, să privim spre echipa reprezentativă, singura care ne mai poate oferi o rază de speranţă. Pentru că, dacă şi naţionala o ia pe cocoaşă la Budapesta, ne putem linişti definitiv, mulţumindu-ne cu mediocritatea meciurilor din campionatele interne, cu declaraţiile sforăitoare ale lui Gigi Becali, cu arbitrajele ticluite, cu sforăriile din culise şi cu ce mai vedem la televizor pe la alţii: schi, săniuş, patinaj, rugby, tenis, snooker.
În urmă cu 20-25 de ani, dacă mi-ar fi spus cineva că vom ajunge ciuca bătăilor în mai toate sporturile, i-aş fi zis că nu-i normal...
* Niciunul dintre şmecherii care s-au infiltrat în fotbalul nostru după 1989 nu recunoaşte învinuirile şi condamnările, ba pe George Copos l-am văzut smiorcăindu-se ca o babă înaintea jurnaliştilor care l-au încălecat la ieşirea din sala de judecată. Toţi susţin sus şi tare că sunt imaculaţi, deşi au nişte feţe de lotri de care ar trebui să te fereşti la lăsarea întunericului. Nu-i bine să te bucuri de necazul altuia, dar ăştia chiar au crezut că-şi pot face de cap, fără se să supună legilor precum toţi românii obişnuiţi şi cu frica lui Dumnezeu, aşa că o cor