Ţintuit în fotoliul rulant în urma unui accident de maşină, Ion Lefcenco este ţinut în putere de performanţele fiicei sale, o atletă de aur, pe care o iubeşte ca pe ochii din cap Andreea este lumina familiei Lefcenco. Atletă constănţeană extrem de promiţătoare, creşte plină de frumuseţe şi de graţie. A început anul 2013 cu dreptul, cu trei medalii naţionale.
De fel din Nisipari, Ion Lefcenco avea toate şansele să devină un atlet valoros. Pe când băiatul era de 13-14 ani, Elena Popescu, soţia fostului antrenor de tenis Radu Popescu şi profesoară atunci la Nisipari, l-a dus la Constanţa, la antrenorul Andrei Szemerjai. Tânărul Ion a început cu probe de viteză şi de lungime, însă, după câţiva ani, a renunţat. „Mama avea în grijă acasă trei fraţi, eu fiind cel mai mic. Lucra la CAP şi nu avea posibilităţi să mă ţină la oraş cu atletismul. Aşa că m-am întors acasă, unde am mai făcut fotbal, dar şi alergări. Elena Popescu a ţinut şi încă ţine mult la mine. Ne-am regăsit după 20 de ani şi m-a certat pentru mândria mea de atunci, din copilărie, din pricina căreia nu i-am spus că aveam nevoie de bani ca să continui atletismul. Ea mă putea ajuta", îşi aminteşte Ion Lefcenco, ajuns acum la 44 de ani. În urmă cu 18 ani însă, pe când avea 26 de ani, destinul potrivnic i s-a pus în faţă cu toată forţa. Ion era căsătorit şi avea o familie fericită. Soţia iubitoare, Elena Claudia, şi fetiţa de nouă luni, Andreea Simona, îi luminau viaţa. A trebuit să vină însă un blestemat accident de maşină, de pe urma căruia tânărul, un munte de om, de 1,92 m înălţime, a rămas paralizat de la brâu în jos. „Am suferit două operaţii la Bucureşti. Nimeni nu-mi dădea şanse, însă puterea lui Dumnezeu a fost mai mare şi m-a pus totuşi într-un scaun cu rotile", oftează Ion, care, atunci când a suferit accidentul, se întorcea la Constanţa de la Nisipari, de unde luase lapte de vacă pentru feti