In spiritul eticii neuitarii aparata de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, eu nu cred ca totul este o apa si-un pamant, adica noroi. Articolul de mai jos a aparut la inceputul anilor 90 in revista „Meridian”, condusa de Dorin Tudoran. Eu eram redactor-asociat. Ca si atunci, este nevoie de afirmarea unei linii despartitoare intre cei care sustin o orientare europeana, pro-occidentala, statul de drept, transparenta si decomunizarea, pe de o parte, si cei care se complac, activ sau pasiv, in marasmul coruptiei, al demonizarii intelectualilor democratici, al unui autoritarism cleptocratic cu accente xenofobe si al abuliei morale. Nu fara o doza de melancolica amaraciune, citesc unele nume mentionate in text si ma intreb cum s-au putut transfigura oameni care pareau repere morale in ceea ce-au devenit in ultimii ani. Pasiunea stigmatizarii Celuilalt face azi ravagii in zone asociate candva cu centrul democratic. Aici vad eu o mare vulnerabilitate a culturii politice din Romania anului 2013.
„Se scrie mult în ultima vreme despre renașterea tendințelor autoritariste, inclusiv a celor fascizante, în fostele state comuniste din Europa de Est și Centrală. Se vorbește chiar de primejdia unor pogromuri, fără a se face întotdeauna cuvenitele precizări asupra implicațiilor reale ale acestor întristătoare și profund regretabile fenomene. Nu vreau să generalizez în aceste rânduri, așa că mă voi abține de la comentarii pe seama evenimentelor din Ungaria, Polonia, ori Slovacia. Cum “Meridian” apare în românește, cred că este bine să mă refer la ceea ce se petrece în spațiul publicistic și politic din România. Mai întâi, se poate nota că s-a făcut până în prezent extrem de puțin întru recuperarea memoriei. Puterea instalată în urma acțiunii de masă din decembrie 1989 a adoptat, spre a-l cita pe Stelian Tănase, strategia uitării ca armă favorită de ștergere a responsabilități