Tot românul imparţial va să ştie azi că reforma capitală în Justiţia noastră neaoşă a început odată cu venirea dlui Băsescu la Cotroceni şi se va desăvârşi la plecarea dumnealui de-acolo. Ştim bine că dânsul punea piatră de hotar acestui măreţ proces renovator prin instalarea la cârma acestei instituţii fundamentale a procurorului Monica Macovei, a cărei expertiză fără greş într-ale justiţiei a creat sistemului destule pocinoage. Tragem de ele şi astăzi când inconfundabila Monica, ajunsă pe la Bruxelles, face şmotru judiciar cu cei din PE. În fine, trebuie pomenit faptul indiscutabil că preşedintele nostru a avut harul să găsească pentru şefia celor două parchete mari doi procurori de nădejde, Laura-Codruţa şi Daniel Morar, parcă făcuţi să dreseze cauze şi dosare după pofta inimii prezidenţiale. Îndeosebi al doilea, DM, a avut geniala intuiţie să constate că dispariţia flotei oceanice în ceaţă s-a soldat cu prejudiciu zero, nu cu pagubă de sute de milioane de dolari, cum evaluase anterior un procuror nepriceput. Dl Morar a pus pe coperta dosarului Flota un NUP mare cât toate zilele şi, astfel, dl Băsescu a putut să-şi înceapă liniştit şi fericit primul său mandat de preşedinţi.
De-atunci, din 2004 şi până azi, secondat de Monica, apoi de Predoiu, iar în ultima vreme, singur, împotriva monstruoasei coaliţii, domnia sa lucrează la... asanarea sistemului. A schimbat şi numit sute, mii de procurori, numai şi numai pe criterii de „performanţă”, deloc partizane şi, finalmente, ne-a făcut o justiţie ce n-au văzut Bruxellesul şi Parisul. Un sistem judiciar cu oameni fidelizaţi la CSM, CCR, Parchetul General, DNA şi capabili să reacţioneze prompt la mesaje „democratice” de genul: „Eu te-am pus acolo. Păi nu e bine, dooomnu’ procuror, nu e bineee!”. Şi uite-aşa, trece vreme, vine vreme. Altă vreme. Rămase fără guvern, fără coledzi şi cât pe-aci şi fără partid.
