Luni seara, zece minute după ce, la radio, se dăduse ora exactă 22:00, am fost invitat, prin telefon, la un spectacol nocturn despre care persoana care m-a chemat a fost de părere că ar fi păcat să-l pierd.

Cum, doar pe ProTV

era un film mai de Doamne, ajută! dar pe care îl mai văzusem, mi-am luat aparatul de fotografiat şi-am tăiat-o spre centrul vechi al Vulcanului. Şi, cum de la mine şi până pe Aleea Pajiştei, cea din spatele blocului care găzduia pe vremuri alimentara, cofetăria, magazinul de confecţii şi o mică tutungerie, e de mers nici trei minute, am prins aproape de la început reprezentaţia.

Cocoţat pe pervazul

ferestrei de la ultimul etaj al scării I a blocului A52, un tânăr de douăzeci şi opt de ani îşi vărsa amarul pe lume. Începuse cu tatăl său, pe care-l fugărise cu cuţitul prin casă, până când acesta a reuşit să dispară în apartamentul de dedesubt, în care locuieşte o soră a lui, şi apoi pe poliţiştii de ambele categorii, naţionali şi locali, care îl îmbiau cu vorbe domoale şi mieroase să intre în casă şi să le deschidă uşa. Dar nu, băiatul era hotărât să moară de gât cu tot blocul. De aceea, a ameninţat el, a dat drumul la gaz, numai că, culmea, nu găsea elementul care să iniţieze explozia şi de aceea le cerea prietenilor săi, care-l vizionau de jos, ba un chibrit, ba o brichetă.

Între timp,

a apărut o autospecială SMURD şi, după ea, şi-a făcut apariţia una a pompierilor. Cu un asemenea decor exterior, spectacolul a căpătat noi valenţe reprezentative. În timp ce taică-său îi povestea unui poliţist cum că nu-i prima dată când fiul său, venit beat acasă, încearcă să-l mângâie cu lamă de cuţit, fiindcă îi pune în cârcă moartea mamei sale decedate din cauza unei boli incurabile, tânărul a mai adăugat şi el ceva în scenariu. O sfoară, cum s-a văzut pe jos, pe care a legat-o, la un capăt, de o ţeavă