Timp de mai multe decenii de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, ultimii ani de viaţă ai lui Djhugaşvili, primul fiu al dictatorului rus Joseph Djugaşvili, cunoscut sub numele de Stalin, au rămas un mister. Fiul conducătorului rus a căzut în mâinile germanilor în vara lui 1941, însă tatăl său a refuzat cu hotărâre eliberarea lui printr-un schimb de prizonieri. Dar fost într-adevăr sfârşitul lui cum ni-l descrie istoria? Documentele în care sunt cosemnaţi ultimii ani ai lui Djhugaşvili au fost descoperite abia în 1968, în arhivele Departamentului de Stat de la Washington. Conform acestora, fiul lui Stalin a suferit o psihoză în timp ce era în închisoare, iar moartea sa a fost echivalată cu o sinucidere.

Însă întrebarea care a apărut pe buzele multora era alta. A fost într-adevăr Djhugaşvili capturat de germani în 1941 sau s-a predat de bunăvoie? Ştia tatăl lui de ceea ce s-a întâmplat şi tocmai de aceea a refuzat să-i ofere şi cel mai mic ajutor? Începând cu 1940, jurământul militarilor Armatei Roşii proclama cu fermitate: „Predarea către inamic este un act de trădare.” Aceasta a fost expresia care a hotărât soarta a zeci de mii de cetăţeni sovietici. Mulţi dintre cei care s-au întors în siguranţă din Germania au fost arestaţi după sfârşitul războiului şi executaţi în propriile locuinţe sau închişi pentru zeci de ani. Deşi ruşii au aflat despre capturarea lui Djugaşvili decât după o lună de la debutul războiului, fiul lui Stalin era considerat un trădător în ţara sa. Documentele care puteau face lumină au fost făcute publice în timpul perioadei de restructurare începută de Mihail Gorbaciov. O colecţie de 389 de pagini descriu povestea unui tânăr care a stat mereu în umbra grea a tatălui său şi care s-a încheiat la 35 de ani şi la care a avut acces jurnaliştii publicaţiei germane „Spiegel”. Iakov Djhugaşvili a crescut mai mult fără părinţi. Mama a