de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
19 februarie 2013 23:13
12 vizualizari
A-A+ Când mă gândesc ce aer curat vom respira după intrarea în pâine a timbrului de mediu, mi se înfioară plămânii de emoţie. Şi de bucurie, evident. Ce-i ăla timbru de mediu? E vechea taxă de primă înmatriculare, rebotezată apoi taxă de mediu şi rebranduită acum sub forma timbrului de mediu. Ideea de bază a acestui bir este protejarea mediului. Adică, noi ar trebui să respirăm un aer mai curat, plantele ar trebui să fie mai puţin afectate de poluare şamd. Un alt principiu - teoretic - ce şade la rădăcina acestei taxe, indiferent de numele purtat de-a lungul timpului, este încurajarea achiziţiilor automobilelor noi. Ei bine, în noua formulă de calcul, pentru maşinile non - euro, Euro 1 sau Euro 2, taxa se micşorează. Metoda de calcul e motivată astfel: durata de viaţă a unei maşini cu motor non euro, Euro 1 sau Euro 2 este mai mică, va polua o perioadă mai scurtă. Pentru Euro 3, 4 sau 5 se presupune că durata de poluare este mai mare. Strict matematic gândind, aşa este. Numai că, între realitate şi matematică există o prăpastie. Durata de viaţă a unei maşini care poluează serios, dar despre care s-a presupus că nu va face prea mulţi purici pe drumurile României poate fi prelungită de ingeniozitatea românului, de simţul său practic şi infailibilele-i calităţi de cârpaci. Mai mult, scăderea taxei pentru maşinile vechi (şi ieftine) va aduce în România o mulţime de automobile de mâna a doua, a treia şi a patra, cumpărate cu câteva sute de euro din Germania, Spania sau Franţa. Cu alte cuvinte, terenurile virane, străzile, parcările, trotuarele se vor aglomera cu hârburi cumpărate pe nimic. De ce? Pentru că, de exemplu, într-o familie cu patru membri majori, fiecare trebuie să meargă la serviciu cu propria maşină. Şi, dacă prind un chilipir, aceiaşi membri pot avea câte două ma
