Eliza Stănescu, la îndemnul soţiei pictorului Ştefan Popescu şi la recomandarea acestuia, soseşte la Paris în primăvara anului 1907. Cei doi încheie un contract din care spicuim:
“I. Eu, Constantin Brâncuşi, mă angajez a executa personal în contul D-nei Eliza Petre Stănescu un monument funerar pe preţul de 7.500 lei în care preţ se cuprinde execuţia integrală a monumentului compus după cum se specifică mai jos, precum şi transportul de la Paris în gara Buzeu (România).
Monumentul se compune din următoarele piese:
a) Un soclu din piatră care va atinge în înălţime 2 m până la 2 m 50
b) Dintr-o figură alegorică reprezentând o femeie care plânge lângă soclu
c) Un bust cu braţe asemănătoare fotografiilor ce D-na Stănescu îi va pune la dispoziţie.
Atât figura alegorică, cât şi bustul vor fi turnate în bronz, trebuind să depăşească ca mărime naturală atât cât necesitatea va cere. Termenul pentru execuţia lucrării va fi cel mai târziu la finele lunii februarie 1908.
II. Eu, Eliza Petre Stănescu mă oblig a răspunde D-lui Constantin Brâncuşi pentru lucrarea ce i-am încredinţat a executa, preţul fixat mai sus, adică 7.500, plătibili după cum urmează la epocile fixate:
500 lei în luna mai stil nou 1907, iar în urmă voi trimite lunar câte 150 lei până în luna septembrie inclusiv acelaşi an 1907.
Cu începerea lunii octombrie acelaşi an mă oblig a trimite câte 250 lei lunar, până când lucrarea va fi gata a fi trimisă la turnat în gips, epocă când voi trimite D-lui Constantin Brâncuşi suma de 1.000 lei, necesitată pentru executarea în gips.
Restul până la completarea sumei de 7.500 lei, sumă fixată ca preţ unic, îi voi trimite dintr-o singură dată la sfârşitul lunii ianuarie 1908, epocă când se va începe executarea în bronz. D-nul Constantin Brâncuşi nu va putea executa turnarea lucrării în gips până nu va primi din p