de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
20 februarie 2013 22:00
0 vizualizari
A-A+ Un gest de demnitate şi onoare: aşa s-ar putea caracteriza hotărârea premierului de a demisiona, cu tot cu Guvern, veste anunţată, ieri, în Parlament. "Avem demnitate şi onoare. Poporul este cel care ne-a încredinţat puterea, astăzi noi i-o dăm înapoi" este fraza prin care şi-a motivat premierul demisionar gestul. Scumpirea energiei electrice, nemulţumirile strigate-n stradă de oameni sunt doar două dintre motivele "la vedere" ale gestului de ieri. Pentru că lumea asta nu-şi are sediul în grădina Edenului, în El Dorado sau alt loc liniştit, era de aşteptat să scoată capul, asemeni cobrelor ademenite de cântecul fluierului, tot felul de speculaţii şi supoziţii, întreţinute - fireşte - de întâmplări din trecut. Toate speculaţiile, supoziţiile, spun că la mijloc n-ar fi tocmai demnitate şi onoare, ci nişte calcule ale dracului de pragmatice. Aşa să fie? E posibil. Una peste alta, însă, demisia Guvernului transmite electoratului ceva. Ceva care îi dă acestuia din urmă un supliment de încredere în propriile forţe, o conştientizare a puterii pe care o are, dar pe care o lasă mereu să i se scurgă printre degete. Ce va înţelege poporul din povestea asta a demisiei? Că nemulţumirile sale pot genera reacţii, că exprimarea vocală, fermă a insatisfacţiei poate muta din loc munţii sau, mai mult, taberele politice. Bineînţeles, îndărătul acestui demers ambalat într-un gest de onoare pot sta, într-adevăr, nişte calcule şi jocuri de culise, dar, în ansamblu privind, analizând prin prisma cetăţeanului obişnuit, e un pas mare. Este - hai să-i spunem aşa - un joc de-a democraţia. Picăturile de sânge, mâinile, picioarele şi spinările rupte pe la mitinguri sunt contabilizate cu atenţie, iar când gluma se-ngroaşă, măcar de amorul artei jocului democratic şi tot se iau nişte măsuri în
