Aţi observat, cred, că după meciurile din tur ale echipelor noastre din Europa League, am scris în această rubrică despre Welsh Open-ul de snooker. Că despre Steaua şi CFR ce să fi scris? Că au jucat de parcă sunt de-o mamă: un gol asta, un gol aia, până la pauză, apoi încă unul la ăia şi încă unul la ăilalţi, din nişte greşeli penibile, pe care doar lipsa de meciuri cu miză nu le justifică nicicum. Vreau să spun că între dorinţele şi speranţele noastre şi putinţele fotbaliştilor distanţa a fost colosală.

Spusesem înainte de meciuri că mizez pe un rezultat bun şi categoric pe gol înscris în deplasare din partea clujenilor, Steaua neprezentând vreun „risc” cât de mic de calificare, echipa fiind realmente varză, după cum fusese lesne de observat în amicalele cu Nimeni. Din nefericire, mi s-a confirmat doar pronosticul legat de Steaua, care a fost de-a dreptul jenantă în faţa unei echipe care în afară de elan n-a mai arătat nimic altceva, că nici n-are ce. Dar, repet, n-a fost nimic surprinzător în faptul că Tătăruşanu are câte un reflex uluitor, după care redevine găina dintotdeauna, că fundaşii dau unul peste altul, că mijlocaşii n-au nici o treabă cu deschiderea jocului şi lansarea atacanţilor, iar ăştia de la urmă ştiu de toate, mai puţin să o dea în aţe. Singurul din meciul tur care are cât de cât treabă cu fotbalul, Rusescu, a prins şi el o zi proastă. În retur, vor fi doi, că revine şi Dodel, dar vorba e: doar cu doi fotbalişti şi restul gardoşi, chipcii şi cherecheşi poate fi bătut Ajax cu 2-0?... şi de rest speranţe? La fel e situaţia şi la CFR, unde tot de un 2-0 ar fi nevoie, cu menţiunea că Inter, în ultima etapă, mi-a confirmat întru totul pronosticul de săptămâna trecută, demonstrând că ştie şi poate să ia goluri fără număr. Iar asta în condiţiile în care din lotul echipei nici măcar nu făcuse parte Chivu. Acum, la Cluj, deocamdată e prins