Întotdeauna, pe neaşteptate, un prieten inginer îmi trimite tot felul de chestii pentru a-mi ţine mintea ocupată şi neuronii turaţi. Unele sunt haioase, simpatice, altele dătătoare de fiori sau de-a dreptul enervante:„Tot ce putea fi mai bun înainte de ’89 era o pâine albă, caldă şi pufoasă, pentru că eram sătui de cea neagră sau de secară. Azi e taman pe dos, ne batem la magazin pentru pâinea de secară cu tot felul de tărâţe şi am demonizat pâinea albă, sursa răului pentru metabolismul nostru. La piaţă ne luam de gât cu alţii pentru un litru de lapte adevărat, de la ţărani, şi înjuram statul care ne vindea în magazine lapte degresat, azi e taman pe dos.

Atunci ne puneam la bătaie toate pilele pentru a face rost de o bucată de carne de porc sau un salam fără soia, sătui de tacâmurile de pui şi de peşte...azi, peşte, pui şi soia cât încape, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, extrem de receptivi la semnalele de alarmă trase de răspândacii lui Big Brother...

Ni se lua curentul şi nu găseam decât becuri chioare pentru lustrele noastre, azi le stingem singuri mânaţi de mândrie ecologistă... Cultivam relaţii apropiate cu librăresele pentru a accede la ultimele Globus-uri sau Romanul sec. XX, la ultimele romane autohtone scăpate de cenzură, azi...ştii şi tu. Te durea ceva şi mergeai la medic, povestea cu tine, te dezbrăca şi te consulta, te asculta cu stetoscopul şi pe spate şi la burtă, te palpa şi după jumătate de oră îţi spunea diagnosticul, îţi scria o reţetă cu medicamente româneşti şi te chema la control, azi... analize de zeci de milioane, RMN-uri şi tomografii şi radiografii şi medicamente de import, în loc de o poveste de 5 minute cu doctorul.

Mai bine te duci la urgenţă, ai răbdare câteva ore să te bage cineva în seamă, dar după aceea ţi se face totul pe loc şi gratis...

În 20 de ani, ori ne-a lovit amnezia şi ne-am prostit, ori n