Odata cu intrarea primarului Sibiului in PNL, Crin Antonescu si-a asigurat practic mandatul si linistea de care avea nevoie pana la alegerile prezidentiale, oricand ar avea acestea loc.
Prin aceasta mutare a echilibrat atat raportul de forte fata de PSD, in USL, si a inchis definitiv gura micutului grup isteric de disidenti fara cauza de la Sectorul 1.
In fotbal s-ar fi numit transferul anului. Dar, la fel ca in fotbal, dupa lovitura de imagine, Klaus Iohannis trebuie sa confirme prin rezultate concrete.
Pana atunci, un deliciu mai savuros decat zbaterea Elenei Udrea, de exemplu, in anonimatul in care a picat intreaga oaste rasfirata a PDL, este bulversarea provocata de cooptarea lui Iohannis de catre Crin Antonescu in randul taberei inca fidela presedintelui lor Traian Basescu.
Unii au ramas blocati in chestiunea de statut si legalitate a situatiei lui Iohannis in calitate de primar vis-a-vis de posibilitatea alegerii sale intr-o functie de conducere in PNL, ceilalti au incercat din rasputeri sa il ameninte pe Ponta si chiar stabilitatea insasi din USL cu personalitatea extrem de vanitoasa a primarului Sibiului.
Restul pur si simplu au dat in balbaiala si nu au putut articula decat prostii de genul "este desigur un neamt de valoare, dar..." Evident, poti sa spui ca vezi in intrarea lui Iohannis in PNL momentul in care partidul va avea in fruntea sa doi dictatori in loc de unul. Poti sa crezi si ca Iohannis se va alatura nu peste mult timp grupului de disidenti din jurul lui Chiliman. Pacat ca primarul Sectorului 1 din Bucuresti nu s-a putut abtine si a recunoscut si el in Iohannis o achizitie majora a partidului.
Cel mai probabil, Iohannis va inchide gura rasculatilor fara macar sa rosteasca vreun cuvant. Capitalul urias de incredere de care se bucura Iohannis are la baza o imagine pana acum imp
