Viitorul partidelor politice româneşti nu sună bine deloc. Partidele aflate la putere vor afla cât de curând cât de „dureroasă" este guvernarea.

Multe din promisiunile din campania electorală se năruiesc încetul cu încetul, mai ales că situaţia economică europeană nu arată deloc bine. Toate substitutele pornind de la revizuirea constituţiei, „reîntregirea" salariilor bugetarilor sau „regionalizarea" croită după interesele baronilor locali ai tranziţiei ( teme parcă desprinse dintr-un manual de manipulare publică) în condiţiile unei inflaţii galopante ce năruieşte zi de zi , ceas de ceas puterea de cumpărare a populaţiei, nu vor putea stopa erodarea guvernării coaliţiei instalate la putere în decembrie 2012. Cazul Oltchim sau altele vor accentua acest deficit de imagine politică a noii puteri. Din păcate, bătălia politică nu se va purta între stânga sau dreapta, între USL şi PDL ci în interiorul actualei puteri, unde Crin Antonescu speră funciar, încă, că va fi candidatul acestei coaliţii la alegerile prezidenţiale din 2014.

În noul context , PDL se dă de ceasul morţii să-şi aleagă la congres noul staff, menit să-l aducă în atenţia opiniei publice din 2014, an în care vom avea atât alegeri pentru Parlamentul European cât şi pentru prezidenţiale.

În fruntea acestui partid se află de câteva luni un personaj pe care nu-l recomandă nimic. Nu este un politician care să fi câştigat vreodată o bătălie electorală individuală. A candidat la primăria generală a capitalei şi a fost înfrânt de Sorin Oprescu. A candidat anul trecut pentru un post de senator şi a pierdut lamentabil într-un colegiu ales de domnia sa, fugind din Bucureşti, ca un „candidat la tronul Valahiei" din vremurile medievale. Ba mai mult, s-a întors în parlamentul ţării prin jocul de culise al USL-ului, lăsând imaginea unui laş incorigibil. Şi acest om politic, ce nu poate exprima coerent