Aşa s-ar părea. Există o Românie bună, curată, inteligentă, grijulie cu românii, bine educată, nobilă – e România lui Dan Voiculescu, a lui Crin Antonescu, a lui Şova şi Ponta, a lui Ghişe, a lui Becali, a lui Dinu Zamfirescu, Gâdea, Ciuvică, Pelican şi a atîtor alţi patrioţi devotaţi, mereu gata să uite de ei înşişi pentru a sluji interese altruiste. Şi există o Românie rea, urîtă, subversivă, plină de „aşa-zişi“, de „elitişti“ insalubri, de turnători, fripturişti, lingăi, carierişti, trădători: e România reacţionară a lui Liiceanu şi Patapievici, a lui Mircea Cărtărescu, a lui Andrei Cornea (de mine nu mai vorbesc) şi a atîtor alţi inşi supraapreciaţi (abuziv!), cu antecedente suspecte prin Bucureşti şi Păltiniş, descendenţi, carevasăzică, din securişti ca Alexandru Paleologu sau Constantin Noica.

DE ACELASI AUTOR Din nou despre colectivism Note, stări, zile Înapoi la colectivism? Portretul artistului la senectute (şi dincolo de ea) Din fericire, România rea a fost înfrîntă. Poporul i-a măturat de la putere pe corifeii ei. Le-a luat privilegiile, i-a demascat. Încet-încet, instituţiile statului au intrat pe mîini bune. Uniunea Europeană a fost şi ea pusă cu botul pe labe. Departamentul de Stat al SUA nu se simte nici el prea bine. S-au înfiinţat filiale ICR la Craiova, Tulcea, Tîrgu Jiu şi Baia Mare, pentru răspîndirea culturii noastre în străinatate. Se pregăteşte Rîmnicu Vîlcea (pentru a promova „Dragobetele nostru“ la concurenţă cu „Valentine-ul american“ – după cum spune preşedintele Consiliului Judeţean). Mari succese se aşteaptă din partea lansării pe piaţa internaţională a tehnologiei româneşti de vîrf, în frunte cu caloriferul transilvan. S-a putut demonstra, în sfîrşit, că Liiceanu, Patapievici, Pleşu şi alţi impostori sînt plagiatori de duzină, şi s-a demontat mitul plagiatului lui Victor Ponta, o invenţie a băsiştilor nemiloşi. Cei care n-au