Nu cred ca Romania a avut vreodata un mai mare evaluator ca dl Funeriu: "eu am numit persoane mult trecute de prima tinerete, dar care erau de un calibru intelectual si etic cert".
Nu ne spune ce criterii a folosit si cine le-a atribuit "persoanelor" respective "calibrul intelectual si etic cert", lasandu-ne pe noi sa presupunem ca el insusi a facut-o nu se stie in baza caror competente. Cu evaluarea morala, insa, e si mai greu fiindca ar trebui citati duhovnicii.
In acelasi context, sintagma "dinozaur academician" si afirmatiile descalificante ca pe d-na Andronescu "o caracterizeaza nestiinta", fiind "principalul vector al gerontocratiei universitare si al mediocritatii" completeaza portretul unui personaj responsabil o lunga perioada de timp cu destinele invatamantului romanesc.
De la Marx, la Funeriu
Sa fie vorba de slobozenia zicerii sau te pomenesti ca a revenit la moda vetusta tema a conflictului intre generatii mostenit de la invatamantul politico-ideologic de altadata?
Preluata de politrucii ceausisti de la Marx, Max Weber, Durkheim..., tema a fost tratata totusi cu ceva seriozitate, dar numai dupa anii 1970: nici vorba de dinozauri, mediocritate, "rasturnarea valorilor universitare", ci de preluarea "creatoare" a "experientei pozitive" si de "impletirea eforturilor..."
Discursul despre gerontocratie este specific epocilor si regimurilor totalitare, iar in Romania a fost prezent in primele doua decenii de comunism si, curios, a reizbucnit intre anii 1996 si 2000 cand partidele istorice PNL, PNTCD si PSDR au castigat puterea in numele Conventiei Democratice.
Atunci presa si radio-televiziunile romanesti aflate sub influenta fostului FSN ii atacau atat de mojiceste pe fostii detinuti politici aflati la varsta senectutii, incat liderul taranist Ion Diaconescu isi cere iertare cu l
