Dragobetele, celebrat anual în data de 24 februarie, este una dintre sărbătorile româneşti în jurul căreia au fost ţesute zeci de legende. Oltenii nu fac deloc excepţie, în judeţul Olt păstrându-se şi astăzi, mai ales în zona rurală, numeroase obiceiuri legate de această sărbătoare a iubirii.
Zeul dragostei la români, identificat cu Eros, zeul grec al iubirii şi Cupidon, zeul roman al dragostei, este cunoscut ca fiu al Babei Dochia. Iniţial, Dragobetele era o divinitate din Panteonul balcanic, un zeu al fertilităţii, fecundităţii, senzualităţii şi dragostei, sărbătoarea de Dragobete datând dinaintea apariţiei creştinismului şi având la origine credinţe şi ritualuri păgâne, atât traco-getice, cât şi orientale.
„Făptură mitică ce personifică logodna păsărilor şi prin extensiune a fetelor şi băieţilor, «zânul» Dragobete semnifică întruchiparea unei făpturi dragi, mitico-erotice. După o legendă mitică, el este fiul Babei Dochia, ceea ce înseamnă o presupusă filiaţiune mitică anterioară denumirii lui ca atare. El este considerat Cap de primăvară şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică, cel care moare şi renaşte în Sâmbăta Floriilor. Înfăţişat adesea ca tânăr, voinic, frumos şi bun, Dragobetele inspira fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată şi patrona sărbătoarea petrecerilor”, explică Claudia Balaş, muzeograf secţia etnografie la Muzeul Judeţean Olt.
Începutul anului agricol şi ziua logodnei păsărilor
Dragobetele are dată fixă de celebrare pe 24 februarie, dată care marchează, în tradiţia populară, începutul anului agricol. Ziua de 24 februarie este şi prima zi dintr-o scurtă perioadă, cuprinsă între Dragobete şi 9 martie, de dominaţie a femeii, reminiscenţă din cultura arhaică a matriarhatului, restul anului, până la Dragobetele următor stând sub semnul patriarhatului. De asemenea, se crede că la această dată se logode