Mario Monti, un profesor catolic, este preferatul "in petto" al Vaticanului şi Bisericii, însă acestea manifestă prudenţă faţă de viitor, din cauza perspectivei unei alianţe considerate obligatorii cu formaţiuni de centru-stânga laice, de care se tem, comentează AFP.

În contextul în care, pe celălalt mal al Tibrului, cel mai mic stat din lume este cuprins de febră în urma anunţului demisiei lui Benedict al XVI-lea, votul catolic în Italia reprezintă o variabilă deloc de neglijat pentru partidele din peninsulă. Numai comediantul Beppe Grillo afirmă în mod deschis că îşi râde de sfatul Bisericii. Toţi ceilalţi lideri şi-au exprimat respectul faţă de Benedict al XVI-lea.

În ţara lui Peppone şi Don Camillo, votul catolic este dispersat între polul de centru-dreapta a lui Silvio Berlusconi, cel de centru-stânga a lui Luigi Bersani şi lista "Opţiunea Civică" a lui Monti.

Cotidianul Vaticanului Osservatore Romano este cel care a exprimat în mod spectaculos, în decembrie, susţinerea Sfântului Scaun faţă de intrarea în cursă a lui Monti, un catolic practicant.

Preşedintele Conferinţei Episcopale, cardinalul Angelo Bagnasco, foarte critic la adresa perioadei Berlusconi, şi-a exprimat, de asemenea, aprobarea faţă de programul de austeritate al fostului comisar european, afirmând în mod public că doreşte continuarea acestuia.

Potrivit vaticanistului Sandro Magister, Andrea Riccardi, fondatorul comunităţii catolice Sant'Egidio şi ministru pentru Cooperare Internaţională "a avut o influenţă directă asupra opţiunii lui Mario Monti" de a candida.

Riccardi este în prezent unul dintre cei mai mediatizaţi lideri ai acestei mişcări, iar mai mulţi lideri Sant'Egidio candidează în alegeri.

"Riccardi joacă un rol de consilier al lui Monti", iar "Sant'Egidio a reuşit să creeze împreună cu Papa o adevărată relaţie de încredere", via Georg Gänswe