de C. MIERLUŞCĂ
21 februarie 2013 22:55
0 vizualizari
A-A+ Este un arbust târâtor, peren, care rămâne tot timpul verde. Face parte din fam. Ericaceae. Creşte în locuri nisipoase, pe stânci de calcar. Se întâlneşte în zona Munţilor Apuseni, în rezervaţiile Scăriţa-Belioara, jud. Alba. Este o plantă ocrotită de lege, declarată monument al naturii. Este răspândită în Nordul Europei, Asia de Nord şi America de Nord.
Florile sunt roşiatice sau albe şi înfloresc în perioada mai-iunie. Fructele sunt bace - sferice. Seminţele sunt turtite. Fructele, de culoare roşie, sunt folosite la prepararea gemurilor, compoturilor şi sucurilor. Sunt foarte reconfortante.
În medicină, planta se foloseşte la tratarea de gută, reumatism, cistită, litiază renală, diaree. O linguriţă de frunze la o cană de apă rece, se lasă în repaus o oră. Se strecoară. Peste aceleaşi frunze se toarnă apă clocotită, se fierbe 10 minute. Amestecul se lasă acoperit 15 minute. Se strecoară. Se amestecă cele două lichide. Se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu pentru alcalinizare.
Se poate folosi şi sub formă de tinctură: câte 30 picături de trei ori pe zi, timp de 14 zile.
Strugurii ursului este una din cele mai bune plante pentru infecţiile urinare şi al pietrelor la rinichi. A mai fost folosit şi la tratamentul bronşitei.
Pentru infecţiile urinare, medicul american Mark Stengler recomandă strugurii ursului în combinaţie cu echinacea, hydrastis, mătase de porumb, nalbă, mătreaţa bradului (usnea barbata). Strugurii ursului nu se va supradoza, deoarece poate produce vărsături, delir, dificultăţi la respiraţie. Nu se recomandă femeilor gravide şi copiilor sub 12 ani.. de C. MIERLUŞCĂ
21 februarie 2013 22:55
0 vizualizari
A-A+ Este un arbust târâtor, peren, care rămâne tot timpul verde. Face parte din fam. Ericaceae. Creşte în locuri nisipoas
