În primãvara anului trecut, la Teatrul Majestic a avut loc premiera dramei „Infinitul Brâncuşi” de Valeriu Butulescu, spectacol realizat de Teatrul Naţional Radiofonic în regia lui Mihai Lungeanu. Rolul maestrului Constantin Brâncuşi a fost interpretat magistral de cãtre maestrul Ştefan Iordache. Spectacolul a plãcut în mod deosebit, fiind selectat de Institutul Cultural Român pentru Festivalul European de Artã Radiofonicã de la Lisabona.
În discuţiile care au urmat acestui important eveniment cultural, marele actor a fost invitat de autor sã vinã în judeţul Hunedoara, pentru a organiza câteva audiţii cu public.
Deşi avea un program extrem de încãrcat, regretatul Ştefan Iordache a promis cã va veni la Petroşani, în toamna acestui an, când se împlinesc 70 de ani de la ridicarea Coloanei Infinitului. Dar Dumnezeu a hotãrât altfel…
Dramaturgul petroşãnean Valeriu Butulescu, care l-a cunoscut bine şi a colaborat cu acest actor excepţional îl evocã astfel, într-un emoţionant In memoriam: „Avea o voce inteligentã, demnã de un mare actor, cu un timbru dinamic, când autoritar, când tremurãtor, fremãtând de înalte emoţii. Juca rolul unui Brâncuşi muribund, cu un dramatism autentic şi cutremurãtor. Îi plãcea şi repeta frecvent o replicã aforism „În fiecare an trecem nepãsãtori prin ziua morţii noastre”. I-am spus, cu cel mai profund respect, cã joacã perfect rolul unui om care moare. A zâmbit amar, replicând cu tâlc: ”S-ar pãrea cã e un rol care mi se potriveşte”. Am reţinut subtilitatea frazei dar am crezut cã e doar un mod spiritual de a ofta.
Un an mai târziu l-am simţit mai retras în el, mai trist. I-am vorbit despre intenţia noastrã de a organiza spectacole audiţie, la Tg. Jiu, în august, şi la Petroşani în noiembrie, în memoria lui Brâncuşi. L-am invitat şi a promis cã va veni, fãrã ezitare. Avea un adevãrat cult pentru Brân
