Între 21 februarie şi 6 martie 2013, Galeria Căminul Artei găzduieşte (la etaj) expoziţia Arhitectura grădinii, semnată de Alina Rizea. Tema aleasă de artistă, titlul şi morfologia se află deopotrivă în conjuncţie şi într-o relaţie coordonatoare, în contextul complementarităţii. Dacă grădina este laitmotivul, arhitectura reprezintă cu siguranţă calea. Corpusul de lucrări, gîndite şi realizate pe parcursul a aproape un deceniu, are la bază colajul, pictura, desenul şi intervenţia, toate acestea încadrabile în ceea ce s-ar putea numi generic tehnică mixtă. Povestea începe însă exact de aici. Grădina presupune artificialul, în sensul că ordinea naturală este trecută prin filtrul unor idei şi alegeri ale celui care o concepe, Pater Creator, (mare) arhitect, grădinar sau, de ce nu, artist. Grădinile Alinei Rizea pornesc de la modele reale pentru a-şi găsi rezolvările plastice într-o lume ce aparţine exclusiv ideilor şi în nici un caz naturii. Structura grădinilor englezești, franceze, orientale, renascentiste, rococo sau neoclasice este împrumutată de artistă pentru a fi supusă unor duble geometrizări: cea obiectivă, determinată de planurile în sine, şi cea subiectivă, a tăieturilor fizice şi colajului propus. Una dintre întrebările pe care şi le-ar putea pune o persoană ancorată exclusiv în concret ar fi legată de relaţia dintre titlul expoziţiei şi imaginile surprinse în lucrări. Aşadar, în ce măsură grădinile propuse nu pot fi interpretate, bunăoară, şi drept grafice ale taxei pe valoarea adăugată? Dacă nu este suficientă motivaţia voinţei artistice, putem invoca, în acest caz, interferenţa dintre figurativ şi abstract. Figurativul este inspirat în mod direct din „realităţile“ grădinii, în timp ce abstractul operează cu valori cromatice care trimit spre regnul vegetal. Geometria euclidiană, privită ca posibil plan arhitectural, se constituie în termenul mediu d