Într-una din interesantele-i aserţiuni recente, Valentin Sinescu, dubitativul antrenor al Astrei, susţinea că dacă Steaua e să piardă acest titlu pe care mulţi i-l şi atribuie deja, îl va pierde numai prin implozie. Prin autodistrugere, adică.

Aşa se va disputa returul, în aşteptarea eventualei implozii. E greu de spus dacă ea se va produce, dar, presupunând prin absurd că aşa va fi, de unde să vină ameninţarea? Urmăritoarele tradiţionale, şi , stau bine înfipte în pluton, măcinate de propriile lor necazuri financiare şi pare să nu le ardă, cel puţin deocamdată, de titlu. Pretendentele de dată recentă, CFR şi Vaslui, se prezintă slăbite faţă de trecutul apropiat şi, în plus, joacă între ele în prima etapă, deci n-au cum să câştige amândouă, aşa că Steaua se va detaşa şi mai clar măcar de una dintre ele, pentru că e greu de crezut că s-ar putea împiedica la "U" Cluj. Urmăritoarele de circumstanţă, Astra şi Pandurii, asta şi par, nişte urmăritoare de circumstanţă şi-atât. Ar mai fi Petrolul, dar echipa lui Contra pare să-şi caute încă vadul, pe care-l va găsi destul de greu, mai ales după despărţirea de Prince Cristea, aşa capricios cum era.

Acest tablou obiectiv - citatul e din Nicolae Badea - rezumă un campionat mai subţire decât în trecutul apropiat. Televiziunile deţinătoare de drepturi îl vor supralicita, preşedintele Ligii, la fel, emisiunile de analiză vor continua să împartă planeta în două emisfere. Una, mult mai importantă, a Stelei, şi cealaltă, a restului de convieţuitori. Se anunţă trei luni de monologuri viguroase, de contraziceri cu aplomb şi de afirmaţii impetuoase, în care vorbitorii vor încerca să acopere prin decibeli tăcerea apăsătoare din iarbă.

Pretenţiile de salt calitativ vor fi greu de împlinit, dar avem măcar pretenţia, într-un campionat care de mai mulţi ani se tot purifică şi se tot spală, ca măcar meciur