Într-o clădire din centrul Chişinăului vă întoarceţi cu câteva secole în urmă. Aflaţi tradiţiile, îndeletnicirile, istoriile, bucuriile şi suferinţele evreilor care locuiesc de veacuri pe meleagurile noastre.

Odată ce treci pragul muzeului din cadrul Centrului cultural KEDEM din Chişinău afli ce înseamnă să fii evreu, dincolo de steaua lui David, Shalom şi Holocaust.

Incursiunea în istorie începe de la edificiul ce găzduieşte muzeul. Prin anii 1835, aici, a fost sinagogă, iar mai apoi clădirea a fost distrusă, în perioada sovietică servind drept staţie epidemiologică, redacţie sau centru experimental al Academiei de Ştiinţe. Astăzi, din vechea sinagogă s-au păstrat doar subsolul şi faţada.

„Aici aflaţi tot despre un popor care a rezistat şi şi-a păstrat identitatea, chiar dacă nu aveau un teritoriu şi erau împrăştiaţi prin toată lumea. Nu avem documente ce demonstrează că evreii au fost aici de 2.000 de ani, dar am adunat lucruri ce datează din perioada ţaristă“, spune Irina Şihova, directoarea muzeului.

Primele piese au fost adunate de Isidor Pilat, prin anii 90 ai secolului trecut. Ulterior, colecţia a fost completată de alţi membri ai comunităţii, cu documente de arhivă, cărţi şi memorii, obiecte vechi, şi expusă la muzeul din subsolul fostei sinagogi.

ISTORIA DE DUPĂ VITRINE

Înainte de a vă plimba privirea printre diplomele de bacalaureat, certificatele de naştere, paşapoartele, pozele de familie, obiectele casnice şi memoriile evreilor, trebuie să ştiţi că acestea sunt aranjate cronologic în câteva etape, începând de la perioada ţaristă până după cel de-al Doilea Război Mondial.

Bunăoară, am aflat că la finele secolului al XIX-lea evreii constituiau jumătate din populaţia Chişinăului şi Bălţului, iar că la mijlocul secolului XX în întreaga Basarabie erau peste 360 de sinagogi şi peste 200.000 de evrei. Viaţa lor pe terit