Iubirea interzisă, iubirea care este curmată de o boală, iubirea între două persoane atât de complexe încât nu pot să trăiască nici împreună, dar nici separat - toate acestea au fost teme pentru filme-cult, dar şi pentru "plăceri vinovate", numai bune de înlocuit comediile romantice, de Dragobete.
Poveştile de dragoste care ajung pe marele ecran nu trebuie să fie în mod obligatoriu basme cu final fericit. Magia filmului face ca replici precum "You had me at 'Hello' ( Am fost a ta de la primul salut)" şi "We will always have Paris (Ne-a rămas Parisul)" să fie emoţionante în aceeaşi măsură pentru publicul care vrea să vadă o poveste de dragoste cu bune şi cu rele, cu gafe şi păcate, cu final fericit sau cu unul nefericit, care păstrează totuşi speranţa unei şanse noi care nu a fost prinsă pe peliculă.
"Ne-a rămas Parisul", din "Casablanca", este una dintre cele mai romantice replici de despărţire din istoria cinematografiei. Film de dragoste cult, "Casablanca" (1942), cu Humphrey Bogart şi Ingrid Bergman în rolurile principale, spune o poveste din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, în Africa neocupată. Un american îşi întâlneşte fosta mare iubire, dar o nouă relaţie între ei pare a fi imposibilă. "Casablanca" nu este doar una dintre cele mai cunoscute poveşti de dragoste neîmplinită, ci este şi filmul care are una dintre cele mai romantice melodii pe coloana sonoră - "As Time Goes By".
Una dintre cele mai triste poveşti de dragoste clasice - cu o coloană sonoră obsedantă în aceeaşi măsură - este "Love Story" (1970), clasica istorie de dragoste tânără, cu un destin necruţător. Un "Romeo şi Julieta" al anilor '60-'70, filmul a câştigat Oscarul pentru cea mai bună coloană sonoră în 1971.
Ilustrarea pe peliculă a expresiei "Şi nu au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi" nu trebuie să includă neapărat boală, moarte, despărţire, trăda
