Vreau sa fiu ignorant, vreau sa fiu nesimtit, vreau sa tutui pe toata lumea si sa vorbesc porcos, vreau sa nu-mi pese de nimic, sa fiu fericit. Imi propun sa invat pe de rost niste expresii; am sa caut si pe Internet, trebuie sa fie. De fiecare data cand vorbesc cu cineva needucat ma simt de parca as rata unele elemente cheie ale comunicarii. Mi se pare ca cel putin 50 % din ce spun isi rateaza scopul si ca repetitia unor propozitii cat mai simple si mai clare, intr-un limbaj cat mai redus, este singura garantie a transmiterii mesajului mai departe si a receptarii sensului initial propus de mine, crud, dezgolit de orice podoaba si conotatie. Nuantele sunt de prisos, cunostintele diverse incurca. Mesajul primar trebuie sa strabata si atat. Intotdeauna sunt luat pe nepregatite si incep conversatia in fluxul obisnuit, nu zic elevat, ci elocvent, dar dupa putin timp imi dau seama ca discursul meu este perceput de interlocutor ca intr-o limba straina, ca folosesc prea multe cuvinte si prea multe paranteze si virgule. Consecinta e ca ma poticnesc si imi dau seama ca vorbesc degeaba, ca nu sunt inteles in totalitate, devenind in felul acesta ridicol. Intr-un cu totul alt cadru, dar asemanator din multe puncte de vedere, mi s-a mai intamplat sa am acest sentiment in cea mai mare democratie a lumii, SUA, unde m-am vazut blocat, parasit de cuvinte si de capacitatile de perceptie lingvistica atunci cand am auzit prima oara pe un interlocutor vorbind ebonics, un soi de dialect al cetatenilor americani de culoare, izvorat dintr-o combinatie de engleza cu multe alte elemente. In mare intelegeam oarecum mesajul, dar sensul adevarat cu nenumaratele lui nuante imi era cu totul strain si trebuie sa marturisesc, eram din nou, de data asta ca ascultator, cuprins de o imensa frustrare. Avand in vedere lucrurile de mai sus, mi-am propus sa vorbesc de-acum inainte cu persoanele pe care le