„Cică nişte aliaţi/ Duceau lipsă de mascaţi”, cam aşa pot fi parafrazate celebrele versuri de început ale Cronicari-lor urmuzieni. Că trăim într-o [Lupus in] fabulis, Broasca, racul şi o ştiucă, să zicem, nu mai este un secret pentru nimeni; frică mi-i că tocmai se pune de-un alt gen literar, pentru care deja există un titlu, Jalnica tragodie a Moldovei, şi mai multe scenarii, unul mai prost decât altul.
La nici un an de la „ieşirea” asului prezidenţial, în persoana magistratului Nicolae Timofti, din mâneca Alianţei chemate la bis, cinstitele feţe de toate culorile şi nuanţele, de la azur la ultramarin, de la verde la stacojiu, ţipă că – pauză de gândire – cărţile ar fi măsluite. Unii nu mai vor să joace după regulile stabilite iniţial de comun acord (strâmbe, bineînţeles, dar cum fiecare participant trebuie să se fi gândit din start şi la felul în care le va încălca, în cele din urmă acceptate!); altora nu le mai plac partenerii de joc, şi nici rolurile primite acum 2-3 ani; în fine, şi unora, şi altora nu le iese pasienţa! Altfel spus, a fost suficient să se strecoare un singur Joker – mai exact, să treacă dintr-un butuc de cărţi „de familie” într-altul, al „triumviratului” –, ca partida să fie iremediabil compromisă, şi încă de la bun început. Nici măcar faptul că, la un moment dat, Jokerul a ieşit (în realitate, a fost scos!) din joc, nu şi din cărţi, nu i-a oprit pe cei 3 jucători să-şi „paseze” picioare, pe sub masă, cum probabil au făcut şi când îşi strângeau mâinile demonstrativ, acum 2-3 ani, la masa negocierilor.
Nu aş fi revenit la „cestiunea politică a zilei” dacă, făcând parte dintr-un juriu al Ringului intelectual „Cu sau fără tabu în societatea modernă?”, care s-a desfăşurat în incinta bibliotecii pentru copii „Ion Creangă” (participanţi: echipa Liceului „Academia Copiilor” şi echi
