Exista cel putin un taran roman homosexual. Sau a existat. Trebuie sa fi existat. De dragul argumentului si in logica imaginatiei, trebuie sa acceptati ca nu ar fi fost cu totul imposibil ca in istoria noastra milenara (de 150 de ani) sa fi existat macar un singur veritabil om al pamantului care sa fi avut inclinatii mai putin ortodoxe. Iar daca a existat unul, e clar ca de fapt au fost doi. Faptul ar fi putut sa ramana total necunoscut, intrucat anonimul nostru nu ar fi avut puterea sa isi recunoasca pasiunea nici macar lui insusi.
In timpul delectarii, cei doi si-ar fi spus ca studiaza natura umana si astfel constiintele lor ar fi ramas fara pata, iar viata ar fi continuat fara ca existentele lor sa cunoasca drama excluderii, stigmatizarii si ostracizarii sociale. Din cauza inocentei marilor eroi necunoscuti ai micilor placeri vinovate, istoria nu a putut sa scoata prea multe date, iar statistica practic nu exista nici astazi, chiar daca iesim din satele romanesti si punem la socoteala si orasele, inclusiv Bucurestiul.
Pe scurt, din fundul celui mai rau famat cartier si pana in buricul centrului, chiar si in Capitala fenomenul homosexualitatii la romani este inca necunoscut, fara date, deloc studiat si ilustrat doar de retorica homofoba si discriminatorie a unui nucleu dur de ortodocsi agresivi si irationali. Cunoasteti ultima lor capodopera - isprava de la Muzeul Taranului Roman, unde proiectia fimului "The Kids are all right" a fost intrerupta de un palc de nationalisti conservatori care au intrat in sala unde avea loc proiectia cantand imnul si cantece bisericesti.
Intr-o mana cu steagul national, iar in cealalta cu dreptatea si adevarul, barbatii adevarati ai patriei au acompaniat melodiile inchinate lui Doamne Doamne cu remarci homofobe si atacuri discriminatorii. Daca va uitati pe imagini, nu veti avea cum sa nu va dati sea
