In 9 februarie 2012, PDL pierdea puterea fiind nevoit sa apeleze la "independentul" Mihai Razvan Ungureanu si la alte forte politice pentru pastrarea majoritatii guvernamentale.
N-a reusit sa-si prelungeasca agonia decat cu 78 zile din pricina unei motiuni a Opozitiei si a perpetuarii protestelor de strada.
Dupa puterea centrala, PDL a pierdut si majoritatea in Consiliile Judetene, cu exceptia a doua, in iunie 2012, iar la scrutinul din 9 decembrie, s-a multumit cu 16%. Aproape intreg spectrul politic si mediatic anticipa atunci ca partidul dlui Boc si apoi al dlui Blaga a avut un simplu recul din care se va extrage in foarte scurt timp, insa iesirea din recul nu s-a mai produs.
Ce e de facut?
In plus, alegerile partiale din 3 februarie indica accentuarea trendului negativ, semn ca posibilitatea de a reveni in prim-planul politic s-a dovedit iluzorie. Cu atat mai mult cu cat, dupa caderea Guvernului MRU, bazinele lor electorale s-au diminuat drastic, declansandu-se, in consecinta, o adevarata hemoragie de membri, consilieri si chiar parlamentari, si asta cu toata sustinerea mediatica a unei parti a mass-media.
Ca partidul are de luptat cu o stare de fapt nemaiintalnita din perioada presedintiei lui Petre Roman o dovedeste Conventia Nationala din 29 iunie 2012, cand, prin alegerea in fruntea PDL a lui Vasile Blaga, nu s-a reusit crearea unui suflu nou, nici sa se afiseze un mesaj credibil de incurajare si forta pentru propriii membri si sustinatori.
O conventie, doua conventii
Asa s-a nascut ideea unei noi Conventii Nationale, in 23 martie 2013, a carei pregatire se afla in curs. Vom incerca in continuare sa vedem ce sanse sunt ca partidul sa se trezeasca din starea actuala de letargie si sa incerce sa coaguleze in jurul sau toate fortele Opozitiei, atatea cate sunt.
Din paca