Aurel Mitran a lucrat 36 de ani cu artiştii şi este bolnav de teatru!

La Teatrul pentru Copii “Excelsior” sălile sunt pline. Bugetul pe anul acesta se lasă încă aşteptat. “Funcţionăm pe sistemul vechi... Aşteptăm”, spune directorul teatrului -  Aurel Mitran. Şi totuşi se joacă mult, pentru că şi actorii îşi doresc, dar şi pentru că micii spectatori vin la teatru să vadă oameni, nu doar poze la televizor.

■ Jurnalul Naţional: Ce caută un impresar în teatru?

■ Aurel Mitran: E grea întrebarea. Ceva mai uşor nu ai? (râde) Vorba lui Nelu Dumitrescu, ce-i mai greu numai pe mine mă întrebi?

■ Lucraţi de 23 de ani în acest teatru. Câte premiere aţi avut, domnule director?

■ Am fost director adjunct al lui Ion Lucian iar acum, de când fac skandenberg artistic cu teatrul meu, mi s-a întipărit mai bine balada Meşterului Manole... (râde) M-au zidit! Dar să revenim... Am avut şapte premiere. Spectacole pentru copii, spectacole pentru adolescenţi şi adulţi... Excelsior Seral este un program de sine stătător şi a însemnat spectacolul “4 Dansuri”, “Contrabasul”, recitalurile de poezie şi muzică folk şi alte proiecte pe care le-am făcut în parteneriat cu diverse instituţii...

■ Aşadar, teatrul funcţionează!

■ Asta e clar! Sălile sunt pline. Spectacolele de duminică dimineaţa încep cu lacrimi de copil care nu poate să ajungă... Nimic nu e mai trist să vezi un copil care plânge pentru că nu mai este loc şi pentru el să vadă “Micuţa Sirenă”, de exemplu.

■ Mai există aşa ceva, în vremurile noastre sufocate de ritmul trepidant şi cronofag al existenţei blocate de goana banilor pentru coşul zilnic?!

■ Da, există! Am mai îmbunătăţit poveştile, pe partea tehnică... Mergem înainte!

■ Sunteţi un director atipic. Cred că aţi bulversat multă lume, inclusiv pe dumneavoastră!

■ (râde). Am fost impresar o viaţ