Să plângi la comandă nu este uşor, dar Liu Jun-lin este angajată să facă asta în fiecare zi, la înmormântările unor oameni pe care nu i-a cunoscut niciodată. Este cea mai cunoscută bocitoare profesonistă din Taiwan.
Potrivit unui articol apărut pe site-ul bbc.co.uk, mulţi consideră că activitatea de zi cu zi a femeii este o formă de comercializare a durerii, dar bocitoarele precum Liu susţin că profesia lor are rădăcini adânci în istoria ţării, unde persoana decedată are nevoie, potrivit tradiţiei, de un alai gălăgios care să o conducă pe ultimul drum.
„Când cineva drag ţie moare, suferi atât de mult, încât atunci când este înmormântat nu mai ai lacrimi“, spune Liu.
„Cum să îţi schimbi dintr-o dată starea de spirit pentru a arăta durerea?“
Înainte, fetele îşi părăseau casa părintească pentru a merge să lucreze în alte oraşe, dar mijloacele de transport nu erau atât de rapide ca astăzi, explică ea. Astfel, dacă un membru al familiei murea, alte rude nu reuşeau să ajungă la timp pentru a participa la înmormântare, motiv pentru care familia angaja pe cineva să ţină locul celor plecaţi.
În Taiwan, înmormântările tradiţionale sunt complexe şi combină sobrietatea cu manifestări gălăgioase, excesive.
Liu, în vârstă de 30 de ani, participă la înmormântări alături de trupa sa, poartă costume colorate şi dansează. Fratele ei, A Ji, cântă la diverse instrumente muzicale. Sunetele sunt lungi, aduc a plâns şi a cântat. „Dragul meu tată, fiicei tale îi este dor de tine! Te rog, întoarce-te!“, astfel sună un strigăt de jale din partea ei.
Liu insistă că plânge cu adevărat la fiecare înmormântare. „La fiecare înmormântare la care te duci, trebuie să simţi că familia respectivă e a ta, aşa că trebuie să te implici emoţional“, spune ea. „Când văd atâţia oameni care suferă, devin mai tristă“.
Una dintre persoanele care a lucrat ală
