Energie-mîncare-datorii. Nu mai e moft, nu mai e o idee exotică. Dacă nu împingem pe prima poziţia a agendei discutarea facturilor, o să ne trezim vreo 70% în sărăcie aproape lucie. Revolta împotriva facturilor din Bulgaria are un merit, un plus de concreteţe estică dat revoltelor de tip occupy. Cînd spui “energia e prea scumpă”, cînd spui “naţionalizarea energiei”, lumea bună încă se sperie, alţii însă încep să spere.
Ultimii şapte ani: apă, canal, salubritate – creştere 157% energia termică, s-a dublat gaze – 75% creştere electricitate -52% (sursa)
Liberalizarea energiei, tupeul cu care Apanova, de exemplu, deja cu profit uriaş, scumpeşte serviciile din nou, companiile de electricitate prospere şi liniştite chiar dacă au semnat că vor face investiţii fără să le facă, un Petrom care exploatează nu doar resurse naturale, dar inventează şi un model de hămălire a forţei de muncă şi se mai dă şi mare manager, băncile care ciupesc pe lîngă credit tot soiul de comisioane, toate astea încep să se apropie de limită.
Atacul e la supravieţuire, acolo se simt din ce în ce mai acut efectele liberalizării. Gaz, electricitate, apă, mîncare. Imediat după, sănătate şi educaţie. Peste lucrurile astea grave, agenda publică e plină de bălării: lupte pentru steagul secuiesc, regionalizare, constituţie şi un nou suflu naţionalist-religios, că doar e mai uşor s-o arzi cu d-zeu decît să te pui cu puterea financiară (apropo, întreb şi eu, pe siteul Adevărul se desfăşoară vreun concurs “Căutăm noul Codreanu” şi nu ştiu eu?).
Va veni şi momentul zero, pentru că atacul la supravieţuire se anunţă la fel de sîngeros ca în anii 80. Cum îl vom traduce? Vom intra în poveşti cu nemţii, cehii şi italienii care ne fură prin companiile de energie, austriecii cu benzina, francezii cu apa? Dacă da, am pierdut. Atacul trebuie făcut mult mai direct şi fără naţionalisme sterile, l