În Africa de Sud, un  presupus ucigaş, cu “cazier” olimpic însă, plăteşte o  cauţiune de câţiva firfirei şi pleacă acasă. Sala aplaudă, ordinea publică nu se simte cu nimic atinsă. Judecătorul e suveran, iar comunitatea n-are de gând să-i pună la îndoială verdictul. La noi, cauţiunea există doar în scripte, n-a apucat să coboare şi mai jos,  în jurisprudenţă. Rar, foarte rar, câte un magistrat se încumetă  să transforme detenţia în libertate, fixând un preţ. Bani contra  libertate, dar printr-o tranzacţie legală. Până acum n-am priceput această îndărătnicie  a sistemului nostru judiciar, fereala de o instituţie de drept atât de obişnuită altundeva. Aici, în România,  cel mai uşor este să arestezi pe cineva. Cică  societatea nu suportă fărădelegea şi atunci criminalul trebuie vârât repejor în închisoare. Societate puritană, ce vreţi ?! Făţărnicie cu iz balcanic, una din multele  care ne surpă existenţa...

Consiliul Superior al Magistraturii a ajuns un fel de parlament. Cu o majoritate  aflată la putere  şi o opoziţie care încearcă  să o răstoarne. Cariera magistraţilor din ţară pare să fie ultima preocupare a oanelor  şi vasilicilor  aleşi prin votul robelor. Căci ei stau “tot timpul cu băţul prin gardul unor politicieni şi al unor partide, provocând şi iritând”. Da, chiar aşa, nu vă miraţi !, ne-o spune unul dintre cesemişti, monitorizaţi şi-n patul conjugal. Care nu se sfieşte să adauge că organismul ăsta, atât de controversat în  anul  din urmă, “s-a poziţionat, începând din vară, de partea unor interese pur politice şi a jucat alături de diferiţi actori de pe scena politică”, alunecând  astfel “definitiv pe o pantă de acţiune  partizană”. La  urma urmei,  lăsaţi singuri în casă, copiii  au tentaţia   de a se juca cu chibriturile. Tinereţea înseamnă  exaltare şi excese, le-am resimţit şi eu odinioară. Tinerii sunt uşor de manipulat şi de aceea politicien