Vandalismul este la el acasã în Valea Jiului şi nu poate fi stãvilit nici în Parcul Naţional Retezat, unde „turistus porcus” încep sã râme în disperare şi în peşterã dupã oase de ursus spelleus.
Un astfel de caz este Peştera Nr. 4 din Scorota Seacã (Jiul de Vest), aflatã la peste 20 de kilometri de Uricani. Aceasta, în urmã cu câteva zile, a fost vandalizatã în cel mai urât mod cu putinţã de unii care nu pot fi numiţi „iubitori ai muntelui”.
Fotografiile realizate ieri ne aratã cã „turistus porcus” nu au avut niciun respect pentru edificiul clãdit de Mama Naturã în timpul a milioane de ani, smulgând stalagmitele şi împrãştiind oasele urşilor strãvechi prin peştera care este mai cunoscutã de nemţi, francezi şi austrieci decât de noi.
Intrarea în peşterã nu este pãzitã de nimeni şi tot nimeni nu trece pe acolo cu lunile. Eventual, singurul motiv ar fi sã procure cranii de ursus spelleus, pe care sã le vândã mai apoi pe preţuri de la sute la mii de euro.
Ce putem face noi, ca turişti sau ca media, în afarã de a sesiza incidentul? Se pare cã serviciile publice, care primesc bani grei de la autoritãţile locale, au alte preocupãri decât paza unei peşteri. Cei care rãspund de zona respectivã sunt rangerii Parcului Naţional Retezat, jandarmii şi salvamontiştii. Se pare cã unii dintre ei sunt mai mult preocupaţi cu politica decât cu apãrarea vestigiilor dãruite nouã de naturã.
Vandalismul este la el acasã în Valea Jiului şi nu poate fi stãvilit nici în Parcul Naţional Retezat, unde „turistus porcus” încep sã râme în disperare şi în peşterã dupã oase de ursus spelleus.
Un astfel de caz este Peştera Nr. 4 din Scorota Seacã (Jiul de Vest), aflatã la peste 20 de kilometri de Uricani. Aceasta, în urmã cu câteva zile, a fost vandalizatã în cel mai urât mod cu putinţã de unii care nu pot fi numiţi „iubitori ai muntelui”.
Fo
