Unul dintre criminalii care a primit cea mai mare atenţie în ziarele anului 1930 este Ion Bălan, un tânăr în vârstă de 23 de ani din Prundu-Bârgăului, care după nenumărate furturi, ajunge să-i ia viaţa directorului unei fabrici de postav la care lucra, potrivit publicaţiei ”Săptămâna”.

„Nu este un produs propriu-zis al mediului în care a trăit, al satului de munte Prundul-Bârgăului, sat liniştit, cu oameni a căror cinste şi bunăcuviinţă nu poate fi discutată. Este un specimen cum nicăieri în vastul studiu al criminologiei nu se poate întâlnit,” aşa îşi încep povestea jurnaliştii de la ”Săptămâna” într-o ediţie din anul 1930.

Ion Bălan, pe care jurnaliştii şi chiar şi mama vitregă îl numeau „banditul” s-a născut pe data de 21 octombrie 1904. Deşi încă de mic fura, a reuşit să-şi termine şcoala şi să se angajeze ca ucenic la fierărie şi lăcătuşerie unde învaţă să fabrice chei false, de care mai apoi se foloseşte pentru a fura din diferite prăvălii şi cooperative.

Este arestat, însă evadează la scurt timp, pune mâna pe o carabină şi se stabileşte pe Muntele Măgura Calului, de unde timp de mai bine de o lună de zile coboară în sate unde dă atacuri. Doi plutonieri îl găsesc într-o noapte dormind cu arma în braţe. Este condamnat la aproape patru ani de detenţie pentru furturile comise şi trimis la închisoarea din Aiud, de unde din nou evadează.

Îşi ispăşeşte pedeapsa, fiind din nou prins, după care pleaca la Constanţa, unde se angajează ca fochist pe vaporul „Principesa Elena”. După puţin timp fură bijuteriile comandantului de vas şi fuge la Cisnădie, unde se angajează ca muncitor în fabrica de postav.

Acolo, trece de la furturi la crimă, omorându-l pe directorul fabricii, după care fură tot ce prinde şi fuge. Este condamnat la 15 ani de muncă silnică şi încarcerat la Ocnele Mari.

De acolo evadea