Evenimentele de marţi seara mi-au adus aminte de un banc de dinainte de '90. La întrebarea lui Gigel "ce-s alea partid, guvern şi sindicate?", tatăl îi răspundea: "E ca la noi în familie. Partidul sunt eu, că dau ordine. Mama e guvernul, că trebuie să le execute. Iar bunica e sindicatul, vorbeşte mult, că tot n+o mai ascultă nimeni". Ca şi Caragiale, bancul e actual. Probabil că i l-a pus cineva şi premierului Victor Ponta. Sosit de peste hotare la puţin timp după discursul-ghiveci al preşedintelui Traian Băsescu, acesta a declarat pe aeroport că-l lasă să vorbească până n-o mai putea, el, Ponta, nu mai e dispus să piardă timpul dându-i replica: în ţară sunt destule altele de făcut urgent. Aici, între urgenţe, sunt de invocat relansarea economică şi, mai ales, politica în zona nivelului de trai: tocmai s"a precizat că România e pe un sumbru ultim loc în UE ca speranţă de viaţă, aceasta fiind cu 5 ani mai mică decât media pe uniune.
Victor Ponta cred că a găsit - dincolo de o suspendare pentru o eventuală încălcare grosolană a Constituţiei - cheia prin care Băsescu poate fi trimis în derizoriu şi în ceaţă. Pur şi simplu ignorarea lui. Mai ales că şi-a epuizat de mult muniţia verbală, iar acţiunile concrete nu-i prea mai sunt la îndemână. Situaţia aproape ilară în care se află a fost vizibilă şi marţi seara.
Declaraţia de presă a fost o înşiruire, cusută cu aţă albă, de afirmaţii şi atacuri de mult fumate şi în care nu mai crede aproape nimeni, nici în ţară, nici afară. Unde cancelariile occidentale vizitate tot mai frecvent - şi bine face - de premierul Ponta au început să-şi dea seama cam ce hram poartă Băsescu. Aşadar, potrivit lui Traian Băsescu, România s-a dus de-a dura după - răsuflată idee - "lovitura de stat" de astă"vară. La Consiliul JAI din martie, va fi jale în privinţa aderării la Schengen, iar Crin Antonescu şi Victor Ponta dezinf
