Ghinion! A dat peste mine, zile trecute, un automobil marca „Dacia Logan” de la „Camera deputaţilor”; dar nu a reuşit să mă omoare, nici măcar să mă bage în spital, sâc-sâc. Mergea cu o viteză de vreo 80 de kilometri la oră pe o străduţă puţin mai lată decât palma, avea lipit pe parbriz un carton sforăitor cu „Liberă trecere” şi m-a zvârlit vreo doi metri în lături de nu m-am văzut, umplându-mă de noroi înzăpezit. Fireşte, şoferul nici nu a oprit să vadă cât de tare m-a accidentat, dar eu am strigat, în calitatea mea de cetăţean mândru, cu drept de vot, „m-ai ratat, fraiere, deputat cretin ce eşti, la fel ca mai toţi deputaţii şi senatorii!”

M-am ridicat cum am putut, m-am şters de zăpada noroioasă, am gemut de durere, dar o doamnă în vârstă m-a atenţionat că degeaba l-am boscorodit aşa drastic pe săracu’ dom’ deputat, că n-are nici o vină, fiindcă nu era el la volan, ci fiu-su, un puştan care merge la şcoală cu maşina de Camera Deputaţilor, că doar n-o să meargă cu autobuzu’, cu bicicleta sau cu maxi-taxiul. Păcat că nu poate intra cu maşina şi-n clasă, s-o parcheze lângă tablă, mare păcat.

Scăparea mea, recunosc. Ce-i drept, uitasem că maşinile de serviciu, primite de la parlament pentru a fi mânate în teritoriu, nu sunt folosite de senatorii şi deputaţii destinatari. Autoturismele cu miros de benzină scumpă, de ulei rafinat de motor şi de sudoare acră populară sunt pasate în familie. Ele sunt şofate de mătuşile şi de odraslele parlamentarilor, de socrii şi de cuscrii care-şi săvârşesc micile învârteli cu aceste mijloace de transport familial în comun.

Prin extensie, se poate spune că toate rubedeniile parlamentarilor sunt şi ele nişte mici parlamentari, nişte parlamentari de categoria a doua, a treia sau a patra. Trai pe vătrai, nineacă, trai pe vătrai. Nici o reţinere nu au să care borcane cu murături în maşina parlamentului; să meargă la doft