După mai puţin de o lună de la publicarea Raportului  Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, revocarea lui Cristi  Dănileţ şi Alina Ghica contrazice tipul de recomandări şi de exigenţe cuprins în textul evocat. Ignorând apelurile  la consolidarea statutului juridic şi simbolic al organismelor şi instituţiilor ce  garantează independenţa justiţiei, ziua de 26 februarie 2013 a marcat un regres dramatic, în termeni de practică legală şi coerenţă a edificării statului de drept.

Revocarea de la CSM se plasează pe un fundal mai larg, definit de absenţa  progreselor vizibile în  materia desemnării candidaţilor la poziţiile vacante din cadrul  sistemului magistraturii. Eliminarea celor care au avut  naivitatea să îşi ia în serios mandatul oferit de colegi şi să critice, în vara lui 2012, pe cei care au ignorat regulile constituţionale este un semnal trimis întregii bresle . Mobilizarea de forţe, din interiorul şi din afara CSM, a fost una remarcabilă.  Prezent în  primele rânduri ale luptei pentru democraţie,domnul Cezar Avrămuţă, ( premiat de către PNL pentru meritele sale incontestabile în înfrângerea dictaturii) a fost purtătorul de cuvânt al  mâniei populare ce îşi are originea în  cabinetele politicienilor preocupaţi de propria lor relaţie cu justiţia. Sincronizarea dintre rapiditatea cu care procedurile au fost aplicate, fără a fi respectate în litera şi spiritul lor,  şi emoţia suscitată de  presiunea publică creată de manifestaţia din afara CSM este proba premeditării acestui act.

Revocarea celor doi membri ai CSM  pune sub semnul întrebării  întreg setul de valori pe care se întemeiază modernizarea statului nostru. Miza  este cu mult mai importantă decât nedreptatea  flagrantă care se face acestor două personalităţi-   precedentul din 26 februarie 2013 poate fi folosit spre a  obţine dominaţia politicienilor asupra unuia