În ultimul timp s-a nimerit să văd tot mai multe filme care par să răspundă – în cele mai neaşteptate, mai fascinante şi mai crude moduri – uneia dintre întrebările mele cele mai sîcîitoare, şi anume: cum îmi voi petrece bătrîneţile şi ce se va întîmpla cu mine la vîrsta a treia spre a patra (în caz că le voi prinde...).
Amour, genialul film al lui Haneke, nu se poate spune că oferă o soluţie: expune, mai curînd, o situaţie posibilă – cel puţin pînă la un punct. Viziunea lui asupra dragostei de cuplu, balansîndu-se mereu undeva între sublim şi înfiorător, nu e deloc departe de adevăr. Degradarea umană, fizică şi psihică, ajunsă la apogeu în cazul ambelor personaje, e cît se poate de probabilă, deşi, evident, deloc de dorit.
DE ACELASI AUTOR Galerii, tigru, pepene... Poveşti verzi şi grădinăreşti O întîmplare la MNAC Mese în familie Desigur, filmul lui Haneke ne prezintă situaţia extremă, aparent fără altă ieşire decît cea din film (crima, moartea). Orice alte posibile ajutoare externe devin, rînd pe rînd, imposibile: Anne (Emmanuelle Riva) îl pune pe Georges (Jean-Louis Trintignant) să promită că nu o va interna în nici o instituţie, fiica pare prea îngropată în propriile-i probleme ca să-i mai poată ajuta în vreun fel, ajutoarele plătite sînt incompetente. Posibilitatea unui sprijin divin nu e luată în calcul. Totul atîrnă de dragostea lui Georges, şi vedem cum se sfîrşeşte...
Alte două filme chiar par să ne propună soluţii: The Best Exotic Marigold Hotel (2011, în regia lui John Madden, după romanul lui Deborah Moggach, cu Judi Dench, Maggie Smith, Tom Wilkinson, Bill Nighy) şi Et si on vivait ensemble (2011, în regia lui Stephane Robelin, cu Jane Fonda, Geraldine Chaplin, Pierre Richard, Claude Rich, Daniel Brühl). Amîndouă vorbesc despre grupuri de oameni în vîrstă care-şi găsesc un loc în care să-şi petreacă bătrîneţile împreună.
Nu,
