Motto: “Sa nu cazi prada trecutului si nici viitorului. Important este sa fii cu totul prezent.”–Karl Jaspers
Am primit ieri un dar minunat: cartea “Monica Lovinescu. Est-etica” a scriitoarei Angela Furtuna, aparuta la Editura Vinea (sub egida Bibliotecii Bucovinei) in 2012. Pe coperta a patra sunt publicate cuvinte superlative semnate de Basarab Nicolescu, Gheorghe Grigurcu, Dennis Deletant si de mine. Sunt cuvinte, tin sa accentuez, binemeritate. Volumul ar trebui comentat ca o contributie esentiala la istoria intelectuala Romaniei in a doua jumatate a veacului trecut. Ar trebui sa se gaseasca in fiecare biblioteca scolara si universitara din Romania. Carte este o invitatie la memorie si un antidot impotriva amneziei.
Angela Furtuna este o eseista de mare talent, o poeta admirabila si o veritabila istorica a ideilor. Este, in egala masura, un om de mare curaj. Are o intelegere adanca, intemeiata pe lecturi de decenii, riguroase si temeince, a fenomenului totalitar. Are o sensibilitate estetica acuta, distinge rapid valoarea de non-valoare. La fel si in plan etic. Inspirata, asemeni Monicai Lovinescu, de ideile Hannei Arendt si ale lui Jeanne Hersch, ambele foste studente ale lui Karl Jaspers, Angela Furtuna stie care sunt similitudinile dintre fascism si comunism, acea gramatica secreta care explica afinitatile inavuabile dintre cele doua doctrine nihilist-revolutionare. Stie si care sunt ratiunile care ii fac pe unii sa le nege.
Atunci cand unii incearca sa sugereze ca Monica Lovinescu n-ar fi fost implicata, din tot sufletul, in activitatea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, acest volum soseste ca un vibrant memento. Un memento pentru acele valori in care au crezut Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Cel care a lansat acest gen de mizerii a fost Mihai Pelin. Prefer sa nu reiau aici ce si mai ales cum scria acel “croni
