Indiferent de vreme si de vremuri, la noi, luna martie, luna echinoctiului de primavara si a noului an agrar, a treia din an, popular numita Martisor, debuteaza ca o explozie de bucurie a unui copil care, dupa indelungi asteptari, si-a primit jucaria mult visata.

Romanii au un fel deosebit, original, de a intampina prima zi a primaverii, ofernd si primind martisoare, traditie veche, milenara care inca se mai pastreaza, in ciuda valului de sarbatori de import care nu au nici o legatura cu traditia, spiritualitatea si cultura romaneasca.

Legenda spune ca primul martisor ar fi fost tors de Baba Dochia, fiica lui Decebal, in timp ce urca la munte, cu oile. Martisorul, format din doua fire rasucite, de lana sau de matase, alb si negru, mai apoi, alb si rosu, reprezinta, de fapt, unitatea contrariilor, vara - iarna, cald - frig, lumina - intuneric.

In trecut, martisorul se purta la mana sau prins in piept, de la 1 martie pana la data cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: canta cucul, se intorceau pasarile calatoare, infloreau ciresii.

Martisorul, aducator de noroc

De-a lungul timpului, martisorul a fost si inca a ramas un talisman menit sa poarte noroc deoarece, de regula, este oferit sau primit insotit de urari de bine, sanatate si noroc.

Daca ne uitam in calendarul crestin-ortodox, vedem ca-n prima zi de martie este praznuita cuvioasa mucenita Evdochia, Dochia, cum i-a ramas numele in legende.

In vechime, ziua Dochiei se respecta pentru a avea recolta bogata, pentru ferirea de boli, dar si pentru noroc. Este ziua in care se culegeau flori. Femeile nu faceau treaba te teama sa nu iasa puii sau viteii strambi, iar gravidele o tineau ca sa aduca pe lume copii frumosi si sanatosi.

Traditia Babelor

De la 1 pana pe 9 martie sunt zilele Babei, ciclu de noua zil