* Am urmarit multe dintre filmele de Oscar si am scapat fara dureri de noada, adica nu am cazut pe spate din pricina lor. Nici n-am prea inteles care sunt socotelile ascunse la baza decernarii premiilor: pesemne ca o fi tot ca la Eurovision, pe ochi frumosi, interese geopolitice si voturi de capsunari. Ziceam ca am urmarit, dar am si cascat; cel mai mult ne-a placut Django Unchained, al lui Tarantino, iar la Lincoln era sa atipim. Cu mandrie patriotica am remarcat ca in Argo, marele castigator, apar doua autoturisme Dacia 1300 (in prima faza ni s-a parut ca ar fi fost trei, dar am vazut pe unul emblema de Renault) si nu-i de mirare, relatiile dintre Romania si Iran fiind fratesti, la vremea aia. Curios lucru, desi ne pregatisem de plictiseala (ce mare branza pot face un adolescent si un tigru, pe o barca?), ne-am uitat cu interes la Life Of Pi (s-ar traduce, in Moldova, prin "Viata lui Chi"). Parca nu mai sunt filmele de odinioara si nici publicul nu mai e ce-a fost: n-avem nimic impotriva imaginilor generate pe computer, CGI, dar daca e vorba de actiune pe calculator, mai bine jucam un joc, Call Of Duty, de pilda. Nu avem nimic impotriva unor comedii romantice, atata vreme cat nu ne obliga nimeni sa ne uitam la ele (aratati-ne si noua un film din categoria asta care nu se termina cu fericire, pupaturi si armonie, care se ispraveste, de exemplu, la modul ca frumosul erou e umflat de mascati, dupa ce se descopera ca, de fapt, este criminal in serie, iar frumoasa sa partenera moare de foame intr-un ospiciu). N-avem nimic impotriva unor filme oarecum istorice, dar daca e vorba despre istorie, preferam documentare si carti, nu biografii romantate, pilite si parfumate, trecute prin interpretarea regizorului. Noi, romanii, avem o experienta bogata pe partea asta, la cate zeci de filme autohtone am vazut pana in 1990, filme care ne prezentau o istorie modelata de partid, pl