Zâmbesc. Sunt extrem de bucuroasă. Doi oameni pe care eu îi admir, îi respect şi îi îndrăgesc au acceptat să revină la Distracţia pe vremea mea. Cristina Deleanu şi Eugen Cristea. Ea mai fost, în primul sezon. El, în cel de-al doilea. Am senzaţia că a trecut mult timp de când nu i-am văzut. Mi-e dor de poveştile lor. Oricum, timpul a zburat. Nu-mi vine să cred. Prima ediţie Distracţia pe vremea mea a fost difuzată în 25 septembrie 2010. Sunem în februarie 2013.
Când îmi place de cineva, memoria refuză să uite. Şi bine face! Îmi amintesc cu uşurinţă răspunsurile date la prima distracţie de Cristina Deleanu. Râd de una singură. Povestea cu mult farmec. Caut în arhiva personală şi pun dvd-ul cu înregistrarea. Am avut dreptate. E minunată! La un moment dat, amintirile se contopesc. Gândul îmi fuge la Eugen Cristea şi poveştile lui. Cât am râs în ediţia la care a venit el... Acum vor fi împreună. Trebuie să mă pregătesc. Pentru nimic în lume n-aş vrea să-i dezamăgesc. Îmi tresăltă inima ori de câte ori oameni pe care eu îi preţuiesc îmi transmit că mă apreciază.
Scriu cu uşurinţă introducerile pentru ei. Folosesc multe cuvinte şi-mi vine să nu mă mai opresc. Recitesc şi păstrez doar esenţă. Telespectatorii vor să-i vadă pe ei, nu să mă audă pe mine lăudându-i. Dar eu aş vorbi despre ei ore întregi. Sunt minunaţi! Bine, recunosc. Şi mie îmi place să vorbesc mult. Dar nu sunt Florin Piersic, aşa că nu mi-am câştigat acest drept.
Am nevoie de invitaţi tineri, haioşi, care să nu fie copleşiţi de artiştii din faţa lor. Am avut, adesea, dificultăţi din această cauză. Din respect pentru oamenii consacraţi, tinerii devin tăcuţi, retraşi. De dată această va fi bine. Vin Mona şi Liviu Hodor. El este DJ la radio, ea s-a lansat de ceva vreme în muzică. Se cunosc de mult. Sunt prieteni. Cântă împreună. Trebuie să mă apuc să fac scriptul emisiunii. @N_P
