Blaga, Udrea, Macovei. Pentru cea mai mare parte a presei si a societatii civile, alegerea e simpla. Presedintele PDL ar trebui sa fie Monica Macovei.
Din perspectiva electorala, are perfecta logica. La urma urmei, pare singurul candidat cu o imagine suficient de buna (a se citi o imagine necompromisa) incat sa salte partidul in sondaje.
Din perspectiva celor care vor decide presedintele PDL, asta s-ar putea fie sa nu conteze, fie sa nu fie de ajuns.
Spun asta pentru ca, per ansamblu, PDL ar avea de castigat, si-ar recupera macar o buna parte din electoratul sau traditional, dar multi dintre liderii PDL se gandesc insa ca ei n-ar avea asa mult de castigat.
Degeaba ajunge partidul la guvernare, daca acolo nu mai merg "invartelile", sifonarea de bani publici si punerea oricaror oameni in functii. Sau nu merg chiar si altfel de interventii si intelegeri.
Desigur, Vasile Blaga, de cand a preluat partidul, e mult sub asteptari. Ce face partidul sub conducerea lui nu se poate numi opozitie solida si e greu de crezut ca cineva putea rata mai multe ocazii de a ataca USL.
Dar nu asta e ce-i intereseaza mai mult pe multi dintre liderii partidului. Daca vedeti bine, Blaga are chiar o sustinere puternica. Pe cei mai multi dintre oamenii astia, niste pragmatici, ii intereseaza propriul lor interes.
"Mie ce-mi iese?" "Pot sa am o pozitie buna?" "Pot ajunge la putere si la bani? Am o perspectiva sa fac asta cat de curand?" "Pot sa ma asigur ca, odata ajunsa presedinte, Macovei nu impune niste reguli de integritate sau de alt fel care mi-ar afecta interesele?" "Pot sa ma inteleg eu cu Monica Macovei pentru diverse combinatii?"
Cum Monica Macovei nu e omul combinatiilor, ea poate castiga intr-un singur fel - printr-o asigurare data zecilor de lideri de filiale din PDL. Asigurarea ca vor be
